Cuvântul bine temperat - Binele statornic
Nefiind critic literar, scriu foarte rar impresii despre cãrți. Dar cum romanul "Prevestirea" de Ioana Pârvulescu (Ed. Humanitas 2020) m-a emoționat și copleșit, îmi iau curajul sã scriu - ca simplu cititor - câteva cuvinte despre el .
Spune N. Steinhardt: "Omul estetic […], când citește o carte […] i se întâmplã sã fie emoționat, înțelege ceva din nimicnicia vieții, în sine, varsã o lacrimã (de nu mai multe), se cãiește cã-i ticãlos și ia hotãrârea de a fi mai bun. Scurtã schimbare! A doua zi, toți aburii prefacerii s-au risipit, entuziasmul a trecut fãrã a lãsa nicio urmã: omul nostru își reia cuminte și tern monotonul trai. A fost doar o emoție fugitivã, mica furtunã a bântuit lãuntric și atâta tot." (N. Steinhardt, Opere 19, Varia II, Ed. Polirom 2020, p. 541).
Nu contest adevãrul afirmat de prietenul meu Nicu, dar, ca în orice afirmație, existã excepții: toți cititorii au, din multitudinea lecturilor, puține care i-au marcat și rãmân repere în viața lor. Romanul "Prevestirea" a devenit, pentru mine, una dintre ele. Prezentarea de pe coperta din spate a cãrții ne previne: "O prevestire care schimbã oamenii".
Înainte de a o citi, am avut ocazia sã urmãresc în direct, online, câteva discuții cu Ioana Pârvulescu despre carte și am citit și câteva interviuri cu ea. Autoarea, cunoscutã în țarã și peste hotare - în sistemul de biblioteci publice din Toronto se gãsesc multe din cãrțile ei în limba românã - a primit adesea scrisori din strãinãtate care i s-au adresat cu numele "Iona" în loc de "Ioana". Și așa s-a nãscut ideea scriitoarei de a se opri la povestea profetului Iona din Vechiul Testament.
Cartea, într-o prezentare graficã remarcabilã, cu frumoasa copertã și ilustrații de Mihail Coșulețu, are peste 300 de pagini și este dedicatã taților. Eu am parcurs-o în doar trei zile, fascinatã nu numai de povestea în sine (cartea este bine documentatã), dar și de frumusețea și plasticitatea scrisului, de caracterul personajelor, de tot ansamblul cãrții. Am fost vrãjitã întrând în lumea creatã de autoare. Pe de o parte, odatã începutã, n-am putut lãsa cartea din mâna, pe de alta nu voiam sã se termine, mã îngrijora avansul meu rapid printre pagini.
În cronicile de specialitate, "Prevestirea" a fost comparatã cu "1001 de nopți". Sigur cã descrierea cetãții Ninive, cu elementele ei orientale, conduce spre o asemenea comparație, dar pe mine m-a vrãjit mai profund decât "1001 de nopți".
Un cronicar literar profesionsit se detașeazã de emoții și scrie pãreri despre lucrare. Eu însã, neprofesionistã, nu pot face altceva decât sã-mi descriu propriile stãri emotive, extrem de puternice, pe care romanul Ioanei Pârvulescu mi le-a provocat.
Trecem, cu toții, printr-o perioada grea. De opt luni omenirea se luptã cu un virus necunoscut, mortal. Mãsurile luate pentru diminuarea consecințelor bolii au avut urmãri grave nu numai din punct de vedere economic, dar și psihic: oamenii au devenit violenți, luptele politice s-au transformat într-un aprig rãzboi pentru câștigarea puterii și multe altele. În acest climat de violențã în care trãim și în care se expune fãrã rușine, în mass media și ȋn rețelele de socializare, urâtul din ființa omeneascã, cartea "Prevestirea" a apãrut în viața mea ca un balsam peste un suflet ȋngrijorat și rãnit.
Citeam undeva cã în România s-au fãcut deja propuneri de actori care sã reprezinte personajele unui viitor scenariu de film dupã acest roman. Ar merita, mai ales cã Ioana Pârvulescu are nu numai talentul de mare scriitoare, dar și capacitatea de a transmite cititorului iubirea pentru toate personajele, cu bunele și relele lor, ca în filmele marelui regizor Ingmar Bergman: spectatorul rãmâne cu impresia cã personajele lui, chiar când greșesc, sunt bine intenționate și cã însãși viața le impune acțiunile la care iau parte.
Existã, în filmele lui Bergman, ca și în cartea Ioanei Pârvulescu, o forțã care conferã spectatorului de film sau cititorului o senzație de emoție profundã. Este acea stare care, în ciuda pãrerilor lui N. Steinhardt expuse la început, nu e trecãtoare ci, dimpotrivã, este una de bine statornic și tãmãduitor pe care doar marii scriitori sau artiști îl pot provoaca.
Mulțumim, Ioana!
|
Veronica Pavel Lerner 10/23/2020 |
Contact: |
|
|
