Aromânii (armânii) la ceas de rãscruce.
Traversãm vremuri frãmântate, în care unele neamuri se strãduiesc sã supraviețuiascã, sã dãinuie, iar altele sã domine, sã stãpâneascã, sã-și extindã putera. Nimic nou în asta. Arheologii descoperã urme ale unor hominizi sau populații de oameni care au dispãrut. În timpuri mai recente, pieile roșii din America de Nord au fost cvasiexterminați, în America de Sud s-au produs fenomene asemãnãtoare, în Australia aborigenii par sã disparã, în cãlãtoria sa de-a lungul Asiei Nicolae Milescu a întâlnit mici etnii pe care nu le mai regãsim astãzi ș.am.d.
La Paris a fost publicatã cartea lui Nicolas Trifon Les Aroumains, un people qui s-en va, adicã un popor care se duce, se pierde…
În materialul de fațã abordãm urmãtoarele teme:
1. Armânii ca etnie distinctã. Opinii contradictorii
2. Persecutarea sistematicã a Armânilor
3. Cãi de dãinuire în noul context European
Ce se spune despre Armâni?
Grecii, care au ocupat ținuturile locuite de Armâni extinzãndu-și teritoriul pânã la granite actualã cu Macedoniei (de Nord), susține cã ar fi niște greci vlahofoni, al cãror grai a fost dobândit în timpul ocupației romane. O parte dintre Armâni, atrași de unele avantaje oferite de Grecia, se considerã astfel.Sunt așa numiții grecomani. De pildã, dacã Armânii din Albania se declarã ca fiind greci, aceștia primesc o pensie viagerã de la statul grec. Grecii neagã orice legãturã a Armânilor cu românii. Aceastã poziție este susținutã de Academia Greciei.
Românii , dimpotrivã, îi considerã români suddunãreni, Armâna fiind un dialect al limbii române.Academia Românã susține acest punct de vedere.O parte din Armâni se recunosc drept români, refuzând statutul de minoritari.
Nici grecii, nici românii nu îi privesc drept etnie, respectiv minoritate aparte.
Cea mai mare parte dintre Armâni cred cã ei nu sunt nici greci nici români, ci etnie distinctã ( milete ahoria)., adicã sunt ceea ce sunt: Armâni și basta!
Cum argumentãm acest punct de vedere?
Trãitori din tmpuri strãvechi în zonele muntoase ale peninsulei Balcanice, îndeosebi în jurul Munților Pind, trãgându-se probabil din pelasgi, ocupația lor de bazã era creșterea oilor, migrând cu turmele lor spre înãlțimi vaara și coborând spre câmpie pentru iernat. Moscopole, care putea deveni capitala lor durabilã, când dupã prãbușirea Imperiului Otoman și împãrțirea balcanilor în state naționale ar fi obținut și ei un stat al lor, a fost distrus cu totul în 1788 de bandele unui satrap, Ali Pașa din Tepene, care dorea sã devinã independent și fațã de Imperiul Otoman. Moscopole era pe atunci al doilea mare oraș din Imperiul ottoman, dupã Istanbul. Multi bãrbațiau fost uciși, femeile luate în sclavie, populația s-a refugiat în alte zone înființând noi oreșe (Crușova), dar o bunã parte au format o diaspora bine reprezentatã la Viena, Budapesta, în Italia, dar moscopolenii au ajuns și în America. Fenomenul poate fi asemuit cu dispersarea evreilor dupã distrugerea Ierusalimului.
Principalele trãsãturi care defines etnia Armânã
1. Limba neolatinã, care a fost recunoscutã ca atare de Consiliul Europei prin irectiva 1333, nu este un simplu dialect al limbii române, deoarece românii nu o pricep, mai curând înțeleg italiana. Sã amintim cã prin anii 50 româna era consideratã o limbã dominant slavã, impregnatã cu termeni latini (!). Cuvinte fundamentale românești nu existã în Armânã, de exemplu familia de cuvinte a iubi-iubire etc, sau dragoste , draga mea etc Nici cuvântul gândire , verbul a gândi etc. În Armânã se spune mine minduiescu (eu gândesc,) derivat din latinã. A uita, agârși în Armânã, membrii familiei: nicuchira (soție), cusurin (vãr), pãpânii (pãrinții), strãpãpânii, cilimeani (copii) dada (mama, afensu (bãrbatul, capul familiei) Haristo (mulțumesc),etc etc. Gramatica a moștenit mai mult din rigoarea latinã. Luãm exemplul verbului fundamental a fi, comjugat regulat:. Hiu, hii, hie, him, hiți ..În românã se schimbã radical rãdãcina verbului a fi Eu sunt, el este (nicio literã nu mai coincide), noi suntem …Nici verbul a fi nu se mai regãsește în comjugare.Celui care învațã limba românã îi vine foarte greu.
2. Muzica tradiționalã (popularã), absolut diferitã de cea româneascã, polifonia cu totul aparte în toatã lumea balcanicã. Aceastã muzicã strãveche, adânc impregnatã în sufletul poporului, s-a pãstrat și în prezent,
3. Jocul popular, distinct cu totul de cel românesc. Chiar și corlu (hora) este cu totul diferit.
4. Costumele populare nu seamanã de fel cu cele românești
5. Arhitectura tradiționalã este cu totul diferitã. Casele au altã înfãțișare, folosesc mult mai mult piatra, iar satele nu sunt așezate pe vale, ca la români, ci dimpotrivã, pe înãlțimi cât mai mari.
6. Numele de familie, dupã care recunoști ușor un armân sau un român
7. Proverbele. Armânii nu agreazã sã te faci frate cu dracul pânã treci puntea, dimpotrivã sã nu faci astfel, sau capul plecat sabia nu-l taie ( îl va tãia mai târziu). Ei au proverbe de tipul: Dumnezeu amânã dar nu uitã (nu agârșește) !
8. Nunta la Armâni și alte evenimente (logodnã, botez, înmormântare,)au înfãțișãri particulare, un anume tipic, specific. .
9. Trãsãturi caracterial- comportamentale. Apreciazã eroismul, neînduplecarea, lupta pânã la capãt, urãsc trãdarea, sunt extrem de loiali fațã de cei cre le-au fãcut bine. Împãmânteniți în Cadrilater și naturalizați, au luptat cu abnegație pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de sub jugul sovietic și nu au fost capabili sã întoarcã armele. Sunt foarte muncitori, nu acceptã pomeni, demnitatea și cinstea sunt valori fundamentale. Oprobiul comunitãții asupra vinovaților jocaã un rol extrem de puternic, ostracizarea este foarte greu de suportat. Naima mare arsine e sã n-ai arșine, ( cea maimare rușine e sã n-ai rușine). Sunt rãzbunãtori , mai aprigi și mai înclinați spre violențã. Pe frontispiciul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Moscople (1694) stã scris:
Dacã ești prieten intrã cu bucurie, dar dacã ești dușman, rãu și plin de viclenie fugi departe, departe de aceastã ușã. În aceastã bisericã Icoana maicii Domnului a prevestit dustrugerea Moscopolei.Icoana a trosnit putenic și toate candelele și lumânãrile s-au stins. A urmat invazia distrugãtoare.
De Sfânta Maria, Moscopole este loc de pelerinaj pentru armânii de pretutindeni.
Prin caracterul lor independent, prețuitori de libertate, armânii s-au opus cu îndârjire colectivizãrii forțate și comunismului în general. Cei din rezistența anticomunistã din Dobrogea au fost în majoritate armâni. . Numãrul celor înscriși în partidul comunist a fost foarte redus. Nici un torționar nu a fost armân. Nu au fost incluși nici în CC al UTC , pepiniera de cadre comuniste, din care , dupã 1989 s-au recrutat miniștrii și cei care au deținut pozițiile de prim rang in România condusã de Ion Iliescu.
Evident, trebuie sã ne ținem foarte departe de orice generalizare în orice domeniu.
La Armâni este foarte marcatã tendința de a se cãsãtori în cadrul etniei.
Sunt buni familiști, în familie domnește acea tinie (respect), nu sunt cazuri de barbati care sã fi schimbat trei, patru sau cinci neveste, vârstnicii sunt menținuți în familie, nu sunt duși la azil.
Au un adevãrat cult pentru dreptate, prețuiesc cinstea și demnitatea, sunt chiar mândri (perifani ). Nu uitã rãul ce li s-a fãcut și sunt rãzbunãtori, chiar pe mai multe generații. Nu atât cât sunt evreii, dar nici iertãtori ca românii. Atât la ei cât și la albanezi s-a practicat vendeta.
Nu au cerșetori, nu se plâng, nu pretind ajutoare sociale, numãrul drogaților și alcoolicilor este foarte redus.
Tipologic sunt mai scunzi și agili, au ochii mari,mai rotunzi, nasul nu este ascuțit ci cu vârf rotund, cocoloș. Îi poți recunoaște și dupã inflexiunea vocii, cu un timbru aparte. Pietatea filialã și respectul pentru strãmoși și faptele acestora sunt de remarcat.
Sunt muncitori, modești, tind spre performanțã în orice domeniu. Nu sunt risipitori ci cumpãtați, economi, uneori zgârciți, dar au dat mari evergeți: Universitatea Popularã Ioan Dalles din Bucuresti, Podul cu Lanțuri, de peste Dunãre, o mândrie a Budapestei,donat de baronul Sina, clãdirea Academiei din Atena, Fundația Gojdu, în beneficiul tinerilor ardeleni doritori de încãțãturã etc. Meritã amintit cazul unui armân care și-a donat averea școlii în limba armânã, pe timpul persecuțiilor grecești, când o serie de învãțãtori armâni au fost asasinați, dupã care s-a sinucis, de teamã cã bolile și bãtrânețea îl vor face sã-și cheltuiascã banii destinați școlii.
În sfârșit, cel mai puternic argument spre a-i defini ca etnie aparte este cel genetic, valorizat abia recent, dupã introducerea studiilor genetice populaționale. Sub aspectul zestrei genetice, armânii nu seamanã cu grecii, dar nu sunt nici identici cu daco-românii, profilul lor genetic se apropie mai mult de italieni. îndeosebi în cazul fârșeroților. Acest lucru nu este întâmplãtor. Sângele latin s-a suprapus peste cel strãvechi macedonean (ne referim la regele Filip si la Alexandru cel Mare ). La Frașa (Pharsalus), pe 9 august 48 BC a avut loc gigantica luptã între legiunile lui Pompei și cele ale lui Cezar, bãtãlie câștigatã de acesta din urmã. Dispersați, luptãtorii lui Pompei s-au refugiat în munții și pãdurile din zonã, stabilindu-se în acele locuri. și combinându-se cu macedonenii. Cezar l-a urmãrit pe Pompei pânã în Egipt, unde l-a ucis.
2. PERSECUTAREA ARMÂNILOR
În cartea sa Români contra aromânilor, Eugen Mazzota face o analizã pertinentã asupra acestei probleme. Noi ne mãrginim la o enumerare succintã a câtorva aspecte de contencios.
Emigrarea masivã a armânilor în Cadrilater, a fost stimulatã de statul roman care promitea fiecãrui colonist o suprafațã de teren. Turcii pãrãsiserã județlee Durostor și Caliacra, iar zona era slab populatã.Aceastã promisiune nu a fost ținutã întru totul, astfel încât unii coloniști au dorit sã se reîntoarcã în locurile de baștinã, ceea ce nu s-a întâmplat. Statul roman nu le-a asigurat o protecție corespunzãtoare împotriva comitagiiilor bulgari care comiteau jafuri și asasinate. Coloniștii și-au organizat apãrarea. Ei nu acceptau interdicția de a purta arme,(așa cum nu o acceptã americanii de pildã), ori statul român interzicea acest lucru. Armânii au organizat o demonstrație amplã, cu armele la vedere, în București. Desigur, ei doreau sã se opunã sub orice formã rușinoasei cedãri a Cardilaterului semnatã de regale trãdãtor Carol II care cedase și alte teritorii. La evacuarea lor din Cadrilater, Bulgaria a inventariat minuțios bunurile rãmase (nici mãcar recolta nu fusese strânsã) și a plãtit României în aur despãguburile cuvenite. Aurul a ajuns în Banca Naționalã a României dar invazia sovieticã și instaurarea regimului comunist a blocat restituirea cãtre cei pãgubiți. Dupã prãbușirea comunismului în decembrie 1989, s-a constituit fondul de recuperare a proprietãților confiscate de comuniști. Se cuvenea ca aromânii sã fie despãgubiți prioritar deoarece Banca Naționalã deținea aurul plãtit de Bulgaria. Fondul a fost în bunã parte devalizat de Alina Bica și complicii sãi. O bunã parte din aromâni nu au primit nimic pânã în prezent, ceea ce este revoltãtor. Au primit doar cei care i-au mituit pe manipulatorii acestui fond. Instituția respectivã ar trebui dealtfel desființatã, fiind și bugetivorã. În nici o altã țarã aceasta numai existã.
Revenind la perioada comunistã, aromânii au fost supuși unei represiuni dure, pe criteriul etnic. Ei au fost deportați , cu familiile lor în zone aride din Bãrãgan unde au fost lãsați în plin câmp fiind nevoiți sã-și sape bordeie în pãmânt. Au fost arestați în plinã noapte, încãrcați în vagoane de marfã și duși sub pazã armatã în locurile de domiciliu forțat. La Muzeul Memorial Sighet pot fi vãzute liste lungi cu numele acestora, în dreptul cãrora, la motivul deportãrii scrie clar: macedonean. Mulți copii mici au pierit în timpul transportului în condiții inumane șia domiciliiului forțat în lipsa oricãrei asistențe medicale, a apei și hranei total deficitare.Dacã un copil se îmbolnãveqa, era interzis sã fie dus la spitalul aflat în afara ariei de domiciliu forțat (a lagãrului).
În închisorile comuniste pentru deținuții politici armânii au fost cu mai numerosi decât orice altã etnie, se poate spune cã aproape nu existã familie de armâni fãrã nici un membru arestat. Condamnãrile la moarte au fost și ele cu totul excesiv pronunțate asupra lor. Dupã ce luptãtorii anticomuniști din Dobrogea s-au predat, unii fiind executați, cei care primiserã diferite pedepse cu închisoarea , circa 70, au fost îmbarcați într-un tren care ar fi avut destinația Timișoara. Securitatea, nemulțumitã de hotãrârile judecãtorești, i-a coborât din tren în plin câmp și i-a împușcat pe toți. Cu altã ocazie, pe malul lacului Siutghiol, în Mamaia, securiștii au împușcat 12 aromâni, fãrã nici o judecatã. Oare, dacã nu erau armâni, cei pomenți mai sus ar fi fost uciși cu atâta cruzime? Fapt este cã sub regimul Ion Iliescu, nici unul din asasini nu a fost anchetat și condamnat, bucurându-se de protecție totalã. Probabil au avut și pensii speciale
În continuare, mã voi referi doar la familia mea, a cãrei situație poate fi însã extrapolatâ asupra poate chiar a majoritãții familiilor armâne..
-Nu s-a primit nici o despãgubire pentru proprietãțile deținute în Cadrilater, deși Bulgaria a plãtit României sumele respective.
-Tatãl meu, un mare chirurg, a fost ucis în închisoarea Aiud unde ispãșea o pedeapsã de 6 ani pentru uneltire împotriva regimuui. Singura acuzatie dinhotãrârea de condamnare era cã asculta posture de radio imperialiste și fãcea comentarii dușmãnoase la adresa regimului. Nu fãcuse nimic mai mult. Dupã 1989 am cerut rejudecarea și a fost declarat nevinovat. Am solicitat apoi statului roman daune morale și despãgubiri pentru bunurile confiscate la arestare Locuia singur în Bucuresti, securiștii au consemnat la arestare bunuri de circa 200lei (bani 2020) însușindu-și valorile respective și acunzându-le la cineva de încredere, (gen mãtușa Tamara), spre a fi valorificate cândva. Erau siguri cã arestatul nu va mai ieși viu. Am demonstrat, la proces, cu martori, fotografii etc, dar cauza a fost pierdutã. A rãmas valabil procesul verbal al securitãții. Președintele Iohannis a semnat recent o lege potrivit cãreia copiii celor uciși în închisorile politice comuniste primesc o indemnizație (500 lei).Se așteaptã instrucțiunile de aplicare.
-Cazul vãrului meu IonZeana, tânãr medic, cu un copil abia nãscut, condamnat la 10 ani închisoare tot pentru așa zisa uneltire. La expirarea condamnãrii este repetat presat sã deviniã colaborator al securitãții. Refuzã și este ținut închis încã 6 ani. La eliberare cere rejudecarea și, sub regimul Ceaușescu, este declarat nevinovat. Se face un alt proces, dupã 1989, dar nu I se acordã daune morale si nici mãcar despãgubiri pentru cei 6 ani de închisoare fãrã condamnare. Judecãtorii au considerat cã totul a fost drept.
Cine sunt însã judecãtorii de dupã 1989? Sunt cei vechi, selectați dupã dosar și recomandarea securitãții la admiterea in facultatea de drept, apoi îndoctrinați în timpul regimului comunist. Dupã revoluție, lupul și-a schimbat doar pãrul.
-Cazul meu.
Nu am fost membru pcr și timp de mai bine de 30 de ani am fost ținut pe trepta de asistent al cattedrei. În clinica Floreasca, unde lucrasem in toatã aceastã perioadã se scoate la concurs postul de profesor. Legea 128 prevedea clar cã departajarea sse face potrivit punctajului. In ultimii 30 de ani nimeni din facultate nu mã putea depãși ca activitate științificã. Rectorul falsificã concursul și postul este ocupat de fosta secretar de partid (PCR) a facultãții, care nu avea nici 10% din punctajul meu (Aveam 10 tratate, eram cunoscut în strãinãtate, de partea cealaltã o singurã broșurã cu doi autori tipãritã la o editurã pirat) Directorul Spitalului de Urgențã afirmã: nu-l voi lãsa pe puiuil acesta de machedon sã ajungã profesor. Am contestat concursul falsificat grosolan, am deschis proces.Rectorul,LM Popescu (era si senator PSD simultan) îl angajeazã pe cunoscutul avocet Iorgovan (cel cu constituția) Acesta mutã procesul la Ploiești, unde judecãtoarea era doctoranta sa. Aceasta stabilește cã Decizia Rectorului este deasupra legii în virtutea autonomiei universitate ! Te crucești ce poate face justiția românã când este vorba de armâni.
. Cu toate solicitãrile și demersurtile repetate ale Societãții Aromâne nu suntem recunoscuți ca minoritate. Dacã la primele recensãminte dupã 1989 ne puteam declara astfel, la ultimul recensãmânt am fost trecuți în mod abuziv la categoria români. Cei din Macedonia, Grecia etc sunt considerați români de pretutindeni, ceea ce ei nu acceptã. Când, cu proilejul unor vizite în Macedonia președinții Iliescu și apoi Bãsescu li s-au adresat astfel au stârnit fluierãturi și s-a parasite sala.
Armânii sunt supuși unei cenzuri energice. La Universitatea Ovidiu din Constanța a fost interzisã prezentarea cãrții lui Weingard, scrisã în urmã cu 100 de ani, în care vorbea despre aceastã etnie balcanicã. Idem, la Bibiloteca Naționalã a fost închisã o expoziție de carte armânã. La un simpozion international, dl. Viorel Stãnilã a intervenit brutal spre a interzice prezentarea unor lucrãri privind individualitatea Armânilor. Ca rãsplatã a fost numit ambasador în Macedonia, unde este repudiat de armâni. Problema armânilor nu poate fi discutatã la Radio sau TV.
Faptul cã Albania a recunoscut etnia armânã a provocat iritare la București. România refuzã sã recunoascã independența Kosovo , alãturi de Grecia, contrar tuturor celorlalte state europene si SUA. În Kosovo locuiesc mulți armâni, înainte de rãzboi au avut mai multe școli . România nu-i sprijinã în nici un fel pe armânii din Balcani. Înainte de rãzboiul doi mondial, statul roman finanța o multitudine de școli românești în Balcani, mai cu seamã în Grecia, Albania ,Jugoslavia ,, dar toate au fost închse din dispoziția Anei Pauker, ministru de externe în România comunistã. Orice contacte între armânii migrați în Româniamai cu seamã la începutul secolului trcut și cei din Balcani a fost sistat, interzis.Dupã 1989 Ion Iliescu a continuat politica de ignorare a armânilor din Balcani. România nu le acordã sprijin. Pe cãrțile armânești publicate la Skopje se menționeazã: (citez) :publicatã fãrã sprijinul statului român!. România ar face un gest onorabil dacã ar reface biserica din Moscopole. Nici pomenealã. Dimpotrivã, a renunțat fãrã condiții (!) la Fundația Gojdu de la Budapesta, dedicatã burselor de studiu pentru tineri trtaansilvãneni. Motivul cel mai probabil este cã Emanoil Gojdu nu este roman ci aromân.
România pierde foarte mult atât prin refuzul de a- recunoiaște drept minoritari pe armâni (ar putea beneficia de școlarizare în limba materna ș.a.l) dar și din considerarea armânilor din Balcani drept români de pretutindeni. Nu ar avea o minoritate mai devotatã României în afarã de armâni, iar pe de altã parte, influența României în întreaga Peninsulã Balcanicã ar spori considerabil, inclusiv cu consecințe economice evidente. Reamintim faptul cã înainte de ultimul rãzboi modial România rupsese relațiile diplomatice cu Grecia pe motivul îngrozitoarelor persecuții la care erau supuși armânii. Amintim doar un fapt. Deși nu aveau dreptul sã vorbeascã în public în limba lor, preotul Haralambie Belimace (Papa Lambru) a cutezat sã ținã, în 1905, o slijbã în Armânã. La ieșirea din bisericã, la Veria, bande înarmate de greci l-au împușcat împreunã cu alti armâni care sãriserã sã-l apere cu trupurile lor, fiind, evident, neînarmați.
Un grup de armâni a fost prins de greci într-o pãdure și asasinați.printre ei se afla si un tânãr din familia Zeana, cãruia i s-a tãiat capul cu toporul pe o buturugã. Astfel de atrocitãți nu au fost tocmai rare. Grecia nu recunoștea dilomele de absolvire emise de școlile românești, reputatul Liceu din Bitolia fiind un exemplu. Aceștia erau considerați oficial drept anafabeți,iar ca urmare nu puteau deține funcții publice.
În prezent, astfel de barbarii nu se mai pot produce, iar armânii din strãvechile lor teritorii peste care s-a extins fãrã justificare Grecia, își afirmã identitatea organizând numeroase manifestãri culturale : muzicã și dans traditional etc.
SOLUȚII ÎN CONTEXT EUROPEAN
-Extinderea Uniunii Europene în întreaga Peninsula Balcanicã este așteptatã cu mare nãdejde de toatã suflarea armânã . Deasemenea, este așteptatã consolidarea acestei structuri suprastatale fãrã precedent în istorie, sui generis, cu legi comune și cu granițe volatilizate, în care sã domneascã armonia între toate popoarele bãrânului continent. În acest cadru s-ar putea relua chiar și pãstoritul traditional migrator de iarnã-varã, deoarece oamenii nu pot trãi fãrã produsele furnizate de oi. În viitor se va reveni laa îmbrãcãmintea din lânã, mult beneficã sãnãtãții în comparative cu cea de plastic, fiind totodatã nepoluantã.
Desigur, aceastã ocupație nu va mai fi principalã. Brânzeturile balcanice sunt greu de egalat, aproape nu au rival.În momentul actual, din cauza crizei, Ursula von der Leien, care deține președinția Comisiei Europene, nu a insistat în cel mai recent discurs al sãu asupra extinderii UE. Pledând doar pe consolidare.
- Recunoașterea armânilor drept minoritate etnicã ar fi extrem de beneficã României.. Sunt recunoscute minoritãți practic inexistente: rutenii sau macedonenii de limbã slavã( !?) România are cel mai larg spectru de minoritãți ofocial recunoscute dintre statele care compun UE.
- Se impune coagularea energiilor armânilor în direcția obținerii recunoașterii lor ca minoritari. Dacã jucãm pe cartea europeanã, ar fi de preferat ca în locul dispersãrii actuale, (având în parte modelul UDMR), armânii sã adere majoritar la un partid cu vederi creștindemocrate care i-ar sprijini în Parlament. Partidul care ar merge pe aceastã linie de sprijin ar fi PNȚ Maniu Mihalache, în prezent în curs de afirmare, dupã desprinderea sa de PNȚ CD care a devenit o simplã anexã a PSD. În acest mod ar putea fi promovat în Parlament și acest partid a cãrui doctrinã corespunde celei care dominã actuala Europã și Parlamentul European și de unde poate dobândi sprijin, deoarece și mișcãrile politice,în spețã partidele, se europenizeazã, se desprind de caracterul lor adesea limitat teritorial.In aceastã prespectivã Valery Giscard Estaing, la vremea în care era Președintele Mișcãrii Europene și cu care am purtat discuții subsemnatul fiind Președintele Mișcãrii Europene Secțiunea Naționalã Românã, vorbea despre alegeri europene transfrontaliere. Probabil se va ajunge la acest lucru, prin unificarea marilor doctrine politice europene.
|
Corneliu Zeana 10/18/2020 |
Contact: |
|
|
