Cuvântul bine temperat - De ziua Canadei
cuvinte-n ger
trãiesc într-o þarã
pe care poeþii o numesc
iarnã
felii de ger împietresc
rãdãcinile cuvinte
respiraþia se zbate
între stânci ºi cuþite
frigul s-a infiltrat
atât de adânc în mine
încât ideile
devin un gheþar
de vorbe-ascunse
într-un þurþure mort
astãzi poezia
nu mi-e þarã
ci doar o cumplitã
ºi tãcutã
iarnã
iarna mea
iarna
mã mângâie cu frig
ca ºi cum braþe uriaºe
mi-ar primeni sufletul
de întuneric
mi-aduce lumina rece din nord
unde oceanul
mã desparte
de mine
nimc nu rãmâne la fel
doar frigul
îºi mai declamã rolul
în noaptea care-ascunde trupul
mã mângâie cu întuneric
ca ºi cum braþe uriaºe
mi-ar primeni sufletul
de frig
iarna mea
cãldura mea
vecinul de palier
îl întâlnesc vesel elegant
vinde costume bãrbãtești
le face reclamã în bloc
pensionar lucreazã duminicile
soþia suferindã
ne pune sub uºã
pamfletele de joi
John bea cafea
glumeºte cu vecinii
de palier
de bloc
de stradã
elegantul John
galantul John
prietenul John
ieri costumele s-au ascuns
iar în locul lor
a apãrut o umbrã
cu viteza luminii
tumori l-au retezat
pe elegantul
galantul
prietenul
John
când coasa trece
printre vecinii
de palier
de bloc
de stradã
numai tãceri ȋmbracã
un ultim trist
omagiu
frânturi de-albastru
frânturi de-albastru-n adiere
peste zapada muribundã
e primavarã doar în sere
rãcoarea-n cețuri ne inundã
și rãtãcim cu gându-ntruna
cum o fãceam și altadatã
la floricica numai una
ce din zapadã drumu-și catã
rãsari azi ghiocea plãpândã
în țara-n care iarna-i rege
lângã zapada muribundã
un mugur stã sã se dezlege…
tãcerea pãsãrilor
pãsãrile din Canada
aºteaptã primãvara
ȋn tãcere
iar din liniºtea lor pulseazã
dorinþa
de-a le auzi
pe sub copacii dezgoliþi ºi gri
îmi port tristeþea mea de fiecare zi
pãsãrile din Canada
nu ºtiu poezia lui Prevert
degeaba le-aº desena
o colivie
niciuna n-ar intra în ea
și n-ar cânta
și n-ar cânta
zãpezi și brume-mi par eterne
stratul de verde nu se-aºterne…
pãsãrile din Canada
aºteaptã primãvara
ȋn tacere
știu însã
dacã mã voi ruga
cântul lor
din nou va rãsuna....
eu vã aºtept cu ruga pânã-n varã
printre arþari sã-ncepeþi corul iarã
dar azi e-atât de frig ºi vânt ºi greu
doar în Canada iarnã e mereu?
conjugãri
in memoriam PT
mai știi sã conjugi verbe
am fost întrebatã
da am spus
și am început cu
a fi
eu sunt tu ești el este...
aici m-am oprit
nu
el nu mai este
dacã vrei sã conjugi mai departe
schimbã verbul
mi s-a spus
îl înlocuiești pe a fi cu a pleca
eu plec tu pleci el pleacã...
iarãși m-am oprit
el nu pleacã
el a plecat
verbele ard în lumânare
trecut
prezent
conjugãri...
zãpada-ncãrunțește
vino sã vezi
zãpada încãrunțește
și îmbãtrânește
pãmântul
s-a transformat
din voal
în zbârcituri
vântul
gonește pãsãri
biciuește oameni
vino
închide-ți ochii
urechile
amintirile
și ridicã-te
cu respirația umedã
și albã
ghiocelul meu
din altã viațã
......................
Câteva poeme cuprinse ȋn capitolul Pãmânt Canadian din volumul Neterminatele Secunde (Ed. Vatra Veche 2020).
de Veronica Pavel Lerner
|
Veronica Pavel Lerner. 7/1/2020 |
Contact: |
|
|
