VIS sau REALITATE
"Viitorul trebuie să fie opera noastră... Socotelile noastre cu viitorul sunt simple. Lui îi putem spune: asa te-am întrezărit, asa am înteles să te servim, asteptăm să te realizezi, ca să vedem dacă ti-am fost slujitori buni sau răi."
NICOLAE TITULESCU
Trăim in aceste zile de neuitat un vis frumos care are menirea sa ne trezească, din nou, la realitate după Revolutia din decembrie 1989. Sinceri fiind cu noi însine se cam instalase o perioadă de acalmie si credeam că nimic bun nu ni se va mai întâmpla nouă, românilor. Dar iată că în aceste zile soarta s-a gândit din nou, la noi si ne-a transmis o nouă undă de lumină care să ne bucure sufletele si să ne dea noi sperante pentru viitorul natiei noastre. În aceste clipe, când suntem martori ai istoriei ne întrebăm - trăim oare un vis sau o realitate? Suntem noi mai meritosi decât alti sau am ajuns la maturitatea de a întelege exact ce se întâmplă si în ce directie se îndreaptă lumea civilizată? Avem noi de transmis lumii un nou mesaj mai sincer, serios si coerent care să ne facă acceptati în rândul elitelor? La toate aceste întrebări au răspuns conducătorii celor 19 state membre ale Aliantei Atlanticului de Nord. De acum începe un drum, deloc usor, la capătul căruia calitatea, comportamentul si performanţele noastre vor fi răsplătite de statele membre prin acceptarea ca membru în NATO. Totul depinde numai de noi, români din tară si din străinătate, să reusim să evidentiem calitătile pe care le avem - nu putine de altfel - si să ne facem bine temele pentru a nu ridica semne de întrebare si a însela asteptările partenerilor. Parcă ieri eram membri ai Tratatului de la Varsovia - desfiintat în iulie 1991, tot la Praga - si ne chinuiam să trăim pe întuneric fără a întrezări nici o sperantă spre mai bine. Iată că în această zi memorabilă de 21 noiembrie 2002 păsim pe un drum nou, alături de cele mai importante natiuni ale lumii. Până azi s-a tot discutat dacă este bine în aliantă sau în afara ei. Adeptii statului de o parte nu sunt decât niste sinucigasi care ar trebui să gândească mai mult pentru sine decât despre interesele unei tări care doreste dezvoltare si a milioane de români care s-au săturat să mai stea izolati. După anul 1990, România a colaborat cu NATO în cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, apoi în cadrul Parteneriatului pentru Pace, s-a alăturat eforturilor aliantei de a sustine pacea în Bosnia-Herţegovina si Kosovo. De asemenea, a participat si participă la actiuni alături de forte multinationale în Eritreea, Congo, Kuwait, Albania, fosta Republica Iugoslavia si Afganistan. Rolul NATO este redefinit si dintr-o aliantă exclusiv militară; se transformă într-o aliantă politico-militară care va încerca să creeze o lume mai bună si să prevină pericolele la adresa păcii si ale omenirii. După tragicele atentate de la 11 septembrie 2001 strategia internatională de securitate capătă noi valente. Colaborarea cu Rusia - si ea confruntată cu gravul pericol al terorismului - va trebui să găsească cele mai bune solutii pentru a pune capăt amenintărilor asimetrice. Din punct de vedere geopolitic, România aduce Aliantei o întărire a flancului sudic si împreună cu Bulgaria se constituie într-o punte de legătură cu extremitatea sudică - Turcia si Grecia. De asemenea, către Est suntem frontiera Aliantei de la Albesti până la Vladivostok. Este evident că nu invitarea României de a adera la NATO sau obtinerea calitătii de membru va rezolva problemele economice si sociale cu care se confruntă tara, dar ar fi lipsit de realism să nu întelegem că acest pas este esential pentru pregătirea unui nivel de viată mai bun, mai prosper. O referire deloc de neglijat o reprezintă si factorul psihologic la nivelul populatiei care va înţelege că seriozitatea si munca performantă sunt factori de progres si, mai devreme sau mai târziu, răsplata va apare. Trebuie să se înteleagă că viitorul României nu apartine nimănui si nu a fost amanetat de nimeni. Aici merită subliniat consensul în gândire si actiune al tuturor guvernelor care s-au succedat la Bucuresti. De remarcat este si contribuţia Majestăţii Sale, fostul rege al României - Mihai I care timp de mai multe luni a dus un lobby continuu de sustinere a eforturilor puterii de la Bucuresti. Nu în ultimă instanţă putem afirma că echipa Iliescu-Năstase-Geoană-Pascu si-a îndeplinit promisiunea din campania electorală - aspect întâlnit destul de rar după 1989. Un omagiu trebuie adus si sutelor de diplomaţi si functionari care au stat în spatele cortinei si cu răbdare de ceasornicar au reusit să-si impună profesionalismul într-o notă de sobrietate caracteristică marilor negociatori. Asa cum a făcut-o în momente de cumpănă, încă o dată istoria ne-a demonstrat că succesul românilor constă în unitate. Succesul echipei de la Bucuresti vine după ce în cursul anului trecut Statele membre ale Acordului Schengen au decis ridicarea vizelor pentru cetătenii români, ca urmare a angajamentelor, seriozitătii si performantelor Guvernului român. Intrarea în NATO ne va da posibitatea să avem acces la tehnologii moderne de apărare, ne va crea o mai bună stabilitate economică si ca efect colateral se asteaptă cresterea investitiilor străine. Din statisticile oficiale se desprinde o comparatie deloc de invidiat: volumul investitiilor străine în România este putin peste 8 miliarde de dolari SUA, pe când în Ungaria suma este de 3 ori mai mare la o populatie pe jumătate. De acum investitorii vor sti că vin într-o tară sigură care nu mai provoacă surprize neplăcute. Încă înainte de momentul Praga ziarele din tară au titrat o stire uluitoare pentru România - Fabrica din Cugir va livra armament pentru armata SUA. În aceste zile când istoria se scrie sub ochii nostri suntem datori ca români, oriunde am fi în lume, să ne aducem aminte de tara noastră si să ne bucurăm pentru reusitele sale. Fără a dori să umbrim eforturile celor care au condus sau conduc Romania putem afirma că meritul de a ne alătura clubului select pe care îl reprezintă Alianta Nord-Atlantică apartine întregii natii române. Succes popor român pe drumul destinului!
|
Elisabeta Ralu 11/21/2002 |
Contact: |
|
|