Vremuri scurte
Muncește omul o viață
Și plânge-n pumni de multe ori,
Dar într-o bună dimineață
Apare dinspre cerul negru
Un roș' covid ce dă fiori.
Dar, omul nostru chibzuit,
Ghicește-n mintea lui de foc
Un gând ascuns, de ciuruit
Acest dușman ce nu stă-n loc!!!
Ochește-l!!! De l-ai dibuit!
Începe un război cumplit
Între ceva de nevăzut
Și omul nostru răzvrătit.
..........................................
Ca în povești, acel covid
Trăește-n tine și în... vid
Se dă și omul peste cap,
Devine cov-ului satrap,
L-a prins a că nu mai are zile;
Are-un călcâi , ,,a lui Achile”
Și mâine îi va fi de hac!
Culege-va, atunci, cel ins
Un coș de flori de iorgovan,
Drept dar, acelor ce L-au prins,
Rugându-i să-L prefacă stins,
Pe veci pe-acel ,,coron-avan”!
DE ,, ANTICORONA VIRUS”
Scriitorul inspirat,
Niciodată n-a clacat,
Stând mereu la datorie,
În palat, sau in chilie.
Barba are loc de seamă,
De-i semeață sau de scamă;
Important, să țini secret,
Bine cusut cu șiret,
Vreo intenție nebună,
Ivită sub clar de lună,
Fiindcă, vezi, opinia,
Îți arată linia...
Grea problema, cu cititul;
Orice om dezleagă mitul
Propriului său înțeles,
După culoarea de fes.
Scriitorul, vai, săracul,
Mai încorsetat ca... dracul,
Scoate din manșetă tonul
Personal, e și el omul
Care vrea autonomie,
Freză proprie-n chelie,
Vers original, postum,
Și pe terra falnic drum.
Deci, poete, mor de sete
După versuri mai cochete,
Azi când viața-n ,,virus-an”
Așteaptă să îi dăm blam!!!
Mulțumim și de-un concert,
Acordat, el!!! mult prea cert,
În sezonul de ,,coron” ,
Care-l indeamnă la ton!!!
..........................
Montreal / Quebec
|
