Urare pribeagă
a trecut Crăciunul, alb...ca un ecou
şi ne-a dat lumină albă...din Treimi.
noi - cu sănii albe - către Anul-Nou,
prin troiene albe suntem velerimi.
ne e dor de Ţară, ne e dor de noi,
ce-am lăsat pe praguri dorul nostru alb.
rătăciţi prin lume - azi venim la voi,
la Ceahlău, la Mare, la trecutul dalb.
dă-ne Doamne aripi să zburăm...acasă.
trăiştile ni-s pline...cu lacrimi de dor.
Românie-Mamă...te rugăm: ne lasă
să-ţi punem urarea noastră - în pridvor:
Anul-Nou să-ţi fie cel mai straşnic fiu.
Anul-Nou să-ţi fie harnic şi bogat.
Anul-Nou să-ţi facă zâmbetul zglobiu.
Anul-Nou în frunte fie-Ţi brav bărbat.
fie toţi poeţii...-n suflet cu românii,
să pună-n poeme doar psaltiri de salbe;
ŢARA, de-ar fi verde...s-ar usca stăpânii
şi-am cînta cu Anul...Nou - florile dalbe...
...............................
Montreal
|
George Filip 1/2/2020 |
Contact: |
|
|
