Mută urbea, moş Ajun, la ţară
Fac gheşeft prin pivniţe samsarii.
Cămătarii repurtează glorii.
Urbea-şi ţine-n beznă muritorii.
Moş Ajun struneşte armăsarii.
Dârdâie prin pârtii urătorii.
Urşii saltă cum le cânt’ ursarii.
Cete de jieni, precum corsarii,
Vântură măhálele notorii.
Sună de-l iau dracii, interfonul.
Boii, înțelepți, pornesc pe brazdă.
Fuge-n debara cinstita gazdă.
Blocul parcă-i surdomut, afonul.
Mută urbea, moş Ajun, la ţară,
Să n-ajungă datina povară.
Uitase, bietu,-n salturile-i alegre
Porneşte pluguşorul la arat.
Cât ţine holda sună zurgălăii
Şi nu-şi slăbesc plăvanii lor flăcăii:
Au mii de fete-n sat de colindat.
Nici bine n-au intrat în gura văii
Că Trăsnea într-un şanţ s-a răsturnat.
Ortacii, cum n-au vreme de holbat,
Îl lasă lat pe ... cúcura măcăii.
Într-un târziu, cu greu când se ridică,
Puhoi de umbre negre-l împresoară:
Pisici, ciovici, strigoi în pod la moară –
Şi-o ia la fugă val-vârtej de frică.
Uitase, bietu,-n salturile-i alegre,
Că noaptea toate mâţele sunt negre.
|
Nicolae Mătcaş 12/19/2019 |
Contact: |
|
|
