Colțul spiritual ; Mare lucru şi de cinste e omul milostiv
Un preot a spus într-o zi că se va face la Biserica unde slujea, o colectă pentru o femeie căreia i se amputaseră ambele picioare. Ea avea nevoie să-şi cumpere un cărucior.
„Am luat şi am pus bani puţini în colectă, povestea parohul. Îmi dădeam seama ruşinat că mare lucru nu am adunat. Am văzut apoi că a apărut o fată în biserica noastră.
Era şi ea tot într-un picior, căci celălalt îl avea amputat şi umbla în cârje.
Şi a venit acea tânără în cârje, fără un picior, a ajuns în faţă (că la noi colecta se adună în faţă, acolo vin oamenii şi pun banii într-o farfurie).
Mi-am dat seama că avea nişte haine ponosite, dar mai poseda ceva. Avea doi cercei; erau cercei primiţi de la mama, sau de la bunica ei, căci era un model vechi, erau doi cercei din aur.
Şi i-a scos de la urechi şi i-a pus acolo în cutia aceea, după care şi-a târât cârjele şi a plecat afară.
Eu atunci, în momentul acela, când mi-am dat seama ce haine are pe ea, am realizat că de fapt ea dăduse tot. Ea avea un picior tăiat.
Preotul s-a dus şi a luat cerceii din farfurie şi a fugit după ea; ieşise pe uşă afară, căci era sfârşitul slujbei, şi i-a spus:
-Uite, tu nu ai bani, nu trebuie să dai și tu; lasă că mai facem o colectă şi o să adunăm bani pentru femeia respectivă. Nu trebuie ca să dai tu cerceii aceştia, ia-ţi cerceii înapoi.
Fata s-a întors spre slujitorul bisericii şi cu o voce foarte calmă i-a spus:
-Părinte, eu nu v-am dăruit dumneavoastră cerceii aceştia, eu i-am dăruit lui Hristos. Aşa că dumneavoastră nu mi-i puteţi da, că nu-s ai dumneavoastră!
Şi încet, încet, târându-şi cârjele (şi nu am mai văzut-o de atunci!), a plecat…
|
pr. Gheorghe Nicolae Șincan 11/27/2019 |
Contact: |
|
|
