Toamnă tārzie
Au trecut zilele toamnei cu bine, spre bucuria tuturor,
Cu căldură și lumină de la soarele binefăcător,
EL...ce răsare dimineața, pentru toți și toate-n lumea asta.
Căci de frigul iernii Doamne, ne-om sătura ca de năpasta.
Trec toate cum trece vāntul, cu cāte o ploaie răzleață,
Ce vine din nordul țării unde-i frig și numai gheață.
Īn acest an a fost toamnă dulce, cu zile scăldate-n soare,
Soarele, ce umblă veșnic, dānd lumină vieții noastre trecătoare.
Parcuri și drumuri sunt īncă pline, ziua īn amiaza mare,
Dar seara totul e pustiu, doar umbra luni-i la plimbare
Stelele-n adāncul lor, sclipesc ca felinare-n cer pierdute,
Prevestind căci poate iarăși, vom avea zile plăcute.
Este īncă toamnă, dar toți și toate se pregătesc de iernare
Sfidānd īnșelarea vremii ce īncă ne trimite la plimbare.
Frunzele pomilor deja zboară acoperind veșnicul pămānt.
Sau plimbate-n patru zări, duse pe spate de vānt.
Numai bradul ca un rege, domină parcurile și pădurea,
Nu-i poate lua frunza iarna, cāt de grea e, doar securea
El stă drept ca santinele, cu vārfuri urcate-n nori,
īnfruntānd crivățul și gerul, care nouă ne dau fiori.
Florile pe cāmp stau triste, aplecate spre pămānt,
Scuturāndu-și iar sămānța, să-și īmplinească rostul ei sfānt.
Grāul pāinii pus sub brazdă pe ogor, deja-și arată frunza verde,
Să fie primul la primăvară și māndrii de el, cine-l vede.
Tot mai rar se aud prin pomi, ciripit de păsărele
Iar veverițele-și ascund prin desișuri, ultima hrană și ele,
La concurs cu gospodarii, ce īși strāng roade bogate
Īn coșuri mari de nuiele, de dimineață pānă-n noapte.
Cāte un pescăruș singuratic, cu aripi flămānde coboară
Īnhățānd māncarea care, īn parc, au uitat-o copiii aseară,
Și cu țipăt păsăresc, īși cheamă confrații la māncare
Luptāndu-se să īmpartă hrana, īntr-o larmă obositoare.
Dar...īncet, īncet, și sigur, se vor īmplinii ciclurile astrale
Lasāndu-ne pradă timpului iernii și unei vieți hibernale,
Făcānd loc unor zile mai reci și scurte ce ne īndeamnă,
Să chibzuim mai temeinic, cānd vom lua haina de blană.
Și uite așa se vor duce toate, uitānd de toamna tārzie,
Mulțumindu-ne cu frig, cu ceață și zăpadă argintie
Ce sufletele iar ne umple, cu vestea căci Crăciunul o să vie
Să cinstim nașterea PRUNCULUI ALES, cu rugăciuni și bucurie
Așteptānd cu porți și uși deschise, de cānd se crapă de cu zori
Pentru a primi vestea nașteri lui HRISTOS,
de la CETELE DE COLINDĂTORI.
Toronto ON
|
Achim Bucutea 11/7/2019 |
Contact: |
|
|
