Trei poeme
Nu mi-e teamă...
Nu mi-e teamă că voi muri,
E atât de obişnuit,
Încât nu mai poţi schimba sensul
Început, în istorie, ca un mit.
Mi-e milă de mâinile acestea,
Putrezind vor mângâia umbra pământului,
Departe de umbra părului tău,
Mai subţire, în ultima vreme,
Ca a mesteacănului.
Preluând o idee, m-aş putea compara cu trestia.
De-atâtea gânduri, trupul se apleacă
Spre-un orizont de care nimeni nu scapă.
Să nu stric impresia,
Mulţumit c-o fărâmă de fericire,
Las ziua de mâine urmaşilor,
În timp ce mă duc la izvor.
Întrebări simple
Străluce etern
Ochiul stelelor
Sub care se aştern oasele morţilor...
Cine-l va privi
Din vremea care vine
Să simtă c-am fost şi eu
Un fior de viaţă,
Cu pasul greu,
Încărunţind spre veşnicie
Alături de curgerea unui izvor.
O, Doamne, cine ştie?
De-o viaţă
De-o viaţă
Vreau să învăţ viaţa
Şi am să mor de dorul ei.
Ştiu c-am învăţat iubirea.
Mi-e destul! Şi ce vrei
Să fie mai mult?
Întrece firea.
......................................
Constantin Teodorescu, Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 10/23/2019 |
Contact: |
|
|
