Sonete
SONETUL CONVIETUIRII FERICITE
Īmpărțim un vis și-o īmpărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.
Ne cățărăm pe-aceleași povārnișuri,
Cāt mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cāntăm pe-o vioară cu două arcușuri.
Adesea ne-ntālnim īn același gānd,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim īn iluzii surāzānd
Și ne-nzdrăvenim īntr-un suspin plăpānd.
Murim și –nviem īntr-o feerie,
Amurgul amāne-se sine die!
SONETUL CREATORULUI
Cuprins ți-e sufletul de nemurire,
Arderile de-o clipă-s veșnicie,
Tot ce atingi se face poezie,
Iar ce gāndești īncepe să transpire,
Că n-are māna timp, toate să scrie,
Nici să acordeze atātea lire,
Pe ață, mărgăritare să īnșire,
Finalul să fie o melodie.
Ai inimă, fagure de albine,
Adesea, vulcan aprins īn strașnic piept,,
Centrală cu o mie de turbine,
Gāndirea ta, galaxia, susține.
Tu, adept al unui īnțelept precept,
Nu mergi pe drumul bătătorit și drept.
SONETUL VINULUI
O tainică magie se arată;
Licoare se face raza de soare
Și bucuria chiuie-n pahare,
Că toamna-i aurie și bogată.
Belșug de băuturi aromitoare,
Nu mai vezi nicio față supărată,
Beatitudinea-i cu toți surată,
Mare cu vin roșu e-ntreaga zare.
Rāvnitul rod trimis din auroră
Limbi dezleagă, prieteniile leagă
Și noaptea devine multicoloră,
Ființă cu ființă se adoră.
Nu poate, totuși, nime să-nțeleagă
Cum de ura,-n lume, rămāne-ntreagă.
SONETUL IUBIRII
Vara din tine și iarna din mine,
O briză și un vifor siberian,
Din povestea Isoldei și-a lui Tristan,
Se-nvārtejesc precum două turbine,
S-armonizează ca sunetu-n timpan,
Sfielnic, jinduiesc să se īmbine,
Afecțiunii, să i se īnchine,
Zilele să nu se mai scurgă īn van.
Invidia dospește răul īn gānd,
Īn fulger se preface, străluminānd,
Prin bezna-ntinsă, avidă capcană,
Fără-ncetare īnfulecānd flămānd,
Dar n-are spor, cāt ar fi de tirană,
Dacă iubirea e fără prihană.
SONETUL VISĂTORULUI
Cu pașii prin gropi și capul īn stele,
Aleargă dup-o fantomă ciudată,
Pe care n-a văzut-o niciodată;
Nu știe de-i printre bune sau rele.
E regele īntr-o țară visată,
Trăiește simultan īn lumi paralele,
Nu-i pasă de-i prins īn horă de iele,
De duhurile altor zori se-mbată.
Afundāndu-se-n ale gāndului zări,
Vorbind o limbă puțin cunoscută,
Are căi de acces spre ilimitări,
Poate să-și croiască-n cremene cărări.
Planeta-i īntr-o jalnică derută,
Pulpana desăvārșirii, el sărută.
|
