Periplu Canadian
1. J u d e c a n d l a r e c e
Dupa o vara mult mai calda ca de obicei, cu un Iulie dintre
cele mai calde "on record", a venit un Octombrie mult mai rece
decat media multianuala, de fapt cel mai rece Octombrie de cand se
fac masuratori sistematice, adica din ultimii 150 de ani.
Amintindu-ne de proverbul francez: "A quelque chose malheur est
bon" vom profita de ocazie ca sa gandim la rece, pe toata linia.
Mai intai ceva de interes foarte general: pronosticurile
meteorologice pentru iarna ce urmeaza. Previziunea de la inceputul
anului si confirmata pe parcurs, ne pregatea pentru o iarna
canadiana obisnuita (citeste, tineti-va bine, iarna grea!). Aceasta
prevedere se baza pe faptul ca in ultimii ani am avut ierni mult
mai blande si veri foarte calde si era intarita si de vara foarte
calda de anul acesta. Dupa atatea deviatii spre cald, pendulul
climateric trebuia sa oscileze si spre rece; asta pentru o naturala
compensatie, asa cum s-a intamplat dintotdeauna in trecut.
Dar, pentru ca asa a fost in trecut, nu mai este un argument
suficient de tare pentru ce se va intampla acum sau in viitorul
imediat.(De fapt, ideea aceasta se aplica si in multe alte domenii,
nu numai in meteorologie.) Recent, cam acum o luna, am fost informati
la TV, ca nu, anul acesta vine un El Ninio si curenti calzi dinspre
Pacific, si in consecinta vom avea o iarna mai calda decat media
multianuala.
In explicatiile pe harta ni se spunea ca o linie in diagonala,
din nordul peninsulei Alaska si mergand pana undeva la est de
Toronto, va separa zona sub influenta apelor mai calde ale
Pacificului de restul Canadei: Nordul, Quebecul si provinciile de
la Atlantic, care raman sa indure o iarna obisnuita, poate chiar
ceva mai rece. Acum, pentru mine nu era foarte clar daca, noi cei
de aici din Toronto, cadem la sud de aceasta linie, de partea mai
calda a continentului, sau la nord de ea, adica de partea mai rece.
Pana una alta "experimentam" un Octombrie rece, si e evident ca influenta
lui El Ninio nu a ajuns inca pana aici. Eu, bazat pe destule
experiente personale foarte dezamagitoare in materie de previziuni
meteo, va sugerez sa fiti pregatiti si fizic si mai ales psihic
pentru ambele variante, care, fiecare in parte, s-ar putea sa fie
destul de serioasa. Adica sa fiti gata si pentru o iarna grea cu
frig si viscole mari, dar si pentru o vreme schimbatoare, cu zapezi
mari si incalziri neasteptate, cu vanturi puternice, chiciura si
probleme de tot felul.
2. S.M.E.
Stiti ce inseamna acest acronim? Daca va amintiti, in numerele
trecute am mai scris despre acest subiect interesant pentru
comunitatea romana, si mai ales pentru cei tineri. Recent, Business
Development Bank of Canada a organizat la Vancouver o "Small
Business Week" cu o chemare originala si interesanta:
"You have genius. Let's bank on it now."
Intr-un articol din Globe & Mail, Section E, din 21 Octombrie a.c.
ni se spune ca in economia Canadiana "..small and medium-size
enterprises (adica SME-urile) have clearly been recognized as the
principal engines of job creation and domestic product growth."
Sublinierea acestui aspect este de un special interes pentru noi
romanii imigranti in Canada, deoarece noi suntem formati intr-o
mentalitate europeana si inca in una din est, unde locurile de
munca si venitul national erau create in cea mai mare parte in
intreprinderile mari si foarte mari. Iar SME-urile sau nu existau,
sau erau privite cu o nelinistita suspiciune si cu o neincredere
socialista. Deci SME-urile erau vazute drept ceva capitalist, adica
ceva rau!
Revenind la recenta Small Business Week, iata o opinie a domnului
M.Vennat, president si CEO al BDC in Montreal, relativ la actuala
criza de incredere in business-ul american: "..my sense is that the
small and medium-size entrepreneurs are more optimistic than big
business."
Intr-adevar, daca SME-urile au fata de marele business o serie
de evidente dezavantaje, in special in domeniul R&D si ca incentive
oferite salariatilor - health and pension plans, etc. - ele au si unele
tot atat de evidente avantaje ca: flexibilitate si adaptabilitate
mai mare, specializare mai adanca si eficienta mai mare decat marele
business, ca si o mai mare capacitate de a genera si de a aplica
idei noi. SME-urile sunt prin definitie mai competitive, si deci
foarte potrivite si pentru piata nord-americana, ca si pentru export
in alte zone, chiar si acolo unde marele business patrunde mai
greu, ca in Uniunea Europeana, in China sau alte "emerging markets",
si in mod sigur si in alte piete mai mult sau mai putin inchise.
Oricum, se prevede ca aceste business-uri mici si mijlocii au
inca mari posibilitati de crestere ca pondere in economia canadiana
in viitorul imediat, si ca vor juca un rol tot mai mare si la
export. (A se vedea si posibilitatile tot mai mari de a capata
ajutor de la EDC, adica de la Export Development Canada, care pana
acum lucra numai cu marele business, dar acum deschide si linii de
actiune pentru SME-uri.)
Ceea ce se cere, retineti, este: specializare avansata in
domenii noi, eficienta mare (preturi mici), adaptabilitate si
flexibilitate mare, idei noi si indraznete, capacitate de a prelua
un risc calculat, si curaj, multa incredere in posibilitatile
proprii si in capacitatea voastra "to make things happen."
Deci, pricepere, curaj si incredere. Deci "genius", cum suna
chemarea recentei Small Busuness Week de la Vancouver.
Mult succes tuturor compatriotilor businessmen !
3. P r e o c u p a r i l i t e r a r e
Este sfarsit de an si este vremea premiilor si manifestarilor
literare de tot felul, evenimente care in ultimele decenii s-au
multiplicat exponential, se pare, atat in Canada cat si in Europa.
Mult asteptatul Man Booker Prize a confirmat proverbul ca "nu
este pentru cine se pregateste (adica pentru cine se astepta lumea,
aici si in Britain) ci pentru cine se nimereste (adica pentru cine
hotaraste juriul, care se spune ca are, de multe ori, preferinte
curioase). Nu a castigat nici Carol Shields si nici William Trevor,
cum credeau criticii literari cunoscatori ai literaturilor
respective, ci un tanar scriitor de limba engleza, Yann Martel din
Montreal, dar care isi are resedinta la ...Berlin (asa este moda
acum). Cartea premiata este romanul lui "Life of Pi", de fapt al
doilea roman al lui, un fel de povestire de aventuri, alegorica,
excentrica si foarte originala, inteleg. Autorul (39 ani) a studiat
filozofia la Trent University si a calatorit mult. Este, evident,
incantat si spune ca "..it really feels like winning the lottery."
Referindu-se in termeni laudativi la Canada, spune ca este "..the
greatest hotel on earth." (!?)
Ramanand in zona evenimentelor literare, sa ne oprim un moment la
"The International Festival of Authors (IFOA)", a carei a 23-a
editie anuala a avut loc in Toronto saptamana trecuta. Dintre toate
prezentarile am retinut o idee a D-lui William New, care preda engleza
la U.B.C. si anume ca: "One of the things festivals like IFOA have
done is put a real public face on literature." Si ca: ".. all these
people imagine what writers are like. They imagine them from their
books. Writers are different from their books."
Au fost 140 de participanti, marea majoritate din Canada si
America. Din alte tari cam putini, numai vreo 20. Dintre si mai
putinii scriitori europeni, numai un singur nume cunoscut, Umberto
Eco. Si din Romania, nimeni. (Ar fi foarte interesanta si
instructiva, pentru noi cei din diaspora, o prezentare la zi a
literaturii romane contemporane; dar cine are informatia la zi,
competenta si interesul sa o faca?)
Un biograf englez, Mr.Michael Holroyd, spune ca: "Writing is
usually solitary work" si ca pentru un scriitor este incurajator sa
vina in contact cu cititorii. Sunt de aceeasi parere, ca pentru
autori acest lucru este foarte util si productiv, mai ales ca atunci cand un
autor citeste cu glas tare din textele proprii pentru o audienta
necunoscuta se intampla ceva foarte curios, adica autorul respectiv
se redescopera, cumva, pe el insusi!! Dar ma intreb daca si pentru
cititorii canadieni a fost tot atat de interesant. Ziarele nu ne
spun nimic despre succesul de public, sau cata lume a fost de fata
la diverse lecturi si intalniri cu autorii. Ceea ce stim cu
siguranta este ca, atat in Europa cat si in Canada se citeste tot
mai putin "fiction", si ca se vinde mult mai bine si probabil ca se
citeste mult mai mult "non-fiction", cu toata publicitatea creata
de diferitele premii si evenimente literare.
Interesanta mi s-a parut si o noua tendinta ilustrata de ultima
carte a lui Umberto Eco, care este un fel de roman plasat undeva in
anii 1.200 in Italia, dar care, dupa recenzia pe care am citit-o,
arata mai mult a non-fiction, a eseu istorico-literar si artistic.
Cam aceasta este directia acum si in perspectiva imediata.
Pe data viitoare.
Mihai A. Semedrea,
|
Mihai A. Semedrea, 11/14/2002 |
Contact: |
|
|
