Aport la MAREA UNIRE-1918,
O buna parte a populatiei Romaniei si multi dintre vizitatorii straini vin in contact cu peisajul minunat al regiunii Valea Timis-Valea Prahovei.
Lumea admira natura, dar trecutul istoric al zonei ramane uitarii, desi este destul de bogat, inregistrand din plin si istoria zilei de azi.
In cele ce urmeaza va prezint fapte nescrise, inedite, acumulate de mine de la tata si fratii sai, direct implicati in luptele din regiune, de la primul atac din August 1916. Personal am fixat intr'o buna memorie precoce tot ce am vazut pe teren si am auzit de la familie si prietenii acesteia, civili si militari. Sunt fapte legate de marea lupta pentru dezrobirea fratilor de la nord de coloana vertebrala a Carpatilor. Dintre zonele principale ce au facut istorie la inceputul actiunilor militare 1916-1918, a fost si zona noastra, situata pe axa Ploiesti-Brasov. Calea ferata si soseaua din pasul Predeal asigurau legatura cu tara Barsei, regiune de mare interes. Prin urmare si frontul s'a deschis foarte activ in August 1916.
Familia noastra, refugiata la 1898 de pe mosia grofului maghiar din SanJacob/Bogata de Mures, a trecut muntii prin Rasnov la Busteni si au devenit muncitori la fabrica de hartie Schiel. La inceput de 1900, bunica Maria din partea mamei mele, venise din Bran pe aceleasi cai. Gandurile le ramasesera la cei de acasa si aveau datoria sa-i dezrobeasca. Vorbind despre faptele si locurile lor de adoptie, va dau o pagina din istoria Predealului la vremea Marii Uniri-1918 si la perioada ce a urmat.
Incepand cu lucruri vizibile, calatorul este invitat sa observe cateva repere care continua sa ramana. Unele s'au sters prin actiunea naturii, iar bornele fostei frontieri austro-ungare au fost explodate pe timpul zisilor nationalisti comunisti.
Statuia poetului-erou Saulescu situata la prima serpentina a soselei nationale ce coboara de la Predeal spre Brasov, statuia din fatada garii Busteni a granicerului Musat, invalid de bratul drept care a continuat lupta aruncand grenada spre inaltimea muntelui Caraiman, cele 3 cimitire militare de la Azuga/sosea nationala, Predeal/Valea Rasnoavei si Timis/sos.nat.,sunt marturiile vizibile astazi pentru marea lupta din 1916-18.
Repere-martor si fapte necunoscute din spatiul extins al trecatorii Predeal, larga pe directie Est-Vest de 20-25 Km., le mentionez din marturiile familiei si persoanelor de contact.
Contributia unei memorii precoce ce o am incepand cu varsta de 4 ani, aduce informatii obtinute din conversatii si observatii pe teren. Dinamismul lui tata (nascut la Busteni in 1904) si al unchiului-invalid Iancu (venit cu sora Sofia, Andrei si parintii Mariuca si Craciun Mihaila de pe Mures), mi-au injectat dragostea de Natura si Neam. Nu de geaba am colindat continentele sensibil la peisaj, oameni si fapte. Am facut Geologie dar si observatii utile.
Dar sa definim "pasul strategic" Predeal, pe largimea E-W, pentru a fi inteles desenul din text, cu amplaserea in spatiu a reperelor ce le mentionez. Revizualizat cu interpretari recente din Sept- Oct. 2001, rog sa aveti toata increderea ca vizitele anuale de dupa 1990 au imbogatit informatiile si au alungat prafuirea memoriei. Urmarit din extremitatea sa vestica cea mai importanta dealtfel, plecam de la colosul Bucsoiu(2500 m), punctul "PichetulRosu"/poteca Tache Ionescu, pe fosta granita prin vf.Cleste, vf.Diham,vf.Vorban, izvorul Valea Rasnoavei, vf.Piatra Arsa/Iz.Rece, Cabana Sipote-Cracanel (cabana si casa familiei, construita pe granita in 1936), vf.Fitifoiul, domeniul Trifan/cabana"Trei Brazi", gara Predeal, vf. Cioplea, vf.Susaiu, Masiv "Piatra Mare", granita continua la Buzau.
Pe intervalul mentionat atacurile basculeaza cu lupte darze de pe o parte pe alta. Unchiul Iancu, combatant, pierde piciorul drept in zona memorabilei "Muchea lunga", o culme ce coboara dela vf.Diham si Cleste spre Azuga/Busteni. Aici, la reluarea spre nord a atacului, tata activ ca cercetas la mai putin de 12 ani, a vazut culmea acoperita de morti. Ofensiva trupelor romane l-a utilizat la informatie in spatele inamicului, astfel ca la atacul Feldioarei, pe cand era introdus printre copii localitatii a investigat prezenta militara inamica in catedrala. La deschiderea portii cu o casca militara in varf de toiag, puscatura inamica a confirmat prezenta lor. Cercetasul obtinea a doua decoratie de front "Ferdinand Fauritorul" (F-F)pe care le-a pastrat cu mandrie pentru Cercetasii Romaniei. Bascularea frontului a dus la pierderea temporara a luptei, favorizata de Revolutia Bolsevica ce a scos din lupta aliatul rus. Frontul s'a repliat in Moldova, familia fiind refugiata acolo. Armistitiul de la Bucuresti si apoi venirea prin flancul sud-estic a suportului francez, a dus la relurea luptelor, la victoria de la Marasesti si mai departe peste trupele comuniste maghiare pana la granita estica a Austriei. Pericolul comunist era noutatea ce ameninta Romania Mare. Sovieticii, dupa infrangerea Ungariei(1919)lui Bella Kun, atacase Hotinul si Tighina, inventand Republica Sovietica Moldoveneasca in 1929. Dar sa revenim la marturiile culese din observatii de teren si experienta locala legata de marele eveniment.
Unchiul-invalid Iancu, a primit chiar pe fosta granita (de partea Rasnovului, el avand domiciliul acolo) un lot de 1500 mp, pe care el le-a pus la dispozitia fratelui-cercetas Alexandru, unul din pionierii turismului la Predeal. Sora Sofia, domiciliata in Predeal incepand cu 1930, l-a ajutat sa opereze un autotaxi si in 1936 deja era in functiune restaurantul "La Cercetasul". Cu mare incantare si avant, familia se instaleaza in plina padure (in plin camp de lupta) la rascrucea drumurilor "Regina Maria"(Castelul Peles-Castelul Bran), poteca spre Bran, drumul turistic spre cabanele germane Vorban-Diham, potecile spre Predeal si domeniul Trifan- Cabana "Trei Brazi"pe drumul turistic Predeal-Trei Brazi-Campul Aviatorilor-prizonieri USA/Timis, construit de maresalul Antonescu. Ajuns "pe granita", decorul minunat al padurii de brazi pe segmentul de granita situat la 200 m de cabana in directia Predeal-Trei Brazi, era plin de transee-bretele in care zaceau in rugina conserve, dar si o multime de oseminte umane. Cu cele vazute si cele povestite de membrii familiei, aveam groaza sa mai merg cu tata in padure. La exact 20 de ani de la terminarea razboiului, vecinatatea cabanei arata peisaj si istorie. Tata si unchiul, actori-supravietuitori au hotarat sa gaseasca o solutie pentru adunarea osemintelor, adresand cerere comandantului batalionului 4 Vanatori de Munte din Predeal. Colonelul Grigoriu, primar al Predealului si viitorul maresal Antonescu, ambii clienti ai lui Cracanel (porecla data de Antonescu lui tata), au fost receptivi si de urgenta trupa batalionului a strans osemintele eroilar sub ghidajul de teren al initiatorilor. Batalionul a construit un monument cu cripta ardanta, vecina cabanei 4VM-Diham. Astfel soldatii cabanei ingrijau si vizitatorii militari erau educati pentru "cultul eroilor".
La inaugurare, unchiul-invalid, cercetasul-tata si eu-mic naturalist, sensibilizat la dezasstrul razboiului, asistam cu emotie la inaugurare. Dealtfel la Predeal, cativa ani mai tarziu am mai asistat la alta ceremonie tragica ce mi-a marcat memoria. Este vorba de punerea in cimitirul Schitului Predeal a Legionarilor ucisi de guvernale timpului. Asta, una "rece" la adresa umanismului roman, care trece de atunci numai prin gropi de adancimi diverse. Momentul onorabil de care vorbeam amintind de inteleptii militari, ne pregatea pe copii-scolari, sora mea Viorica/Elena si eu, sa mergem emotionati la "Ziua Eroilor"cu coroane de coprine(narcise salbatice) culese pe vf.Vorban/Diham si confectionate cu drag si multa emotie de tata si copii. Depuse ceremonios in imnurile fanfarei militare, la cimitirul Valea Rasnoavei (vecin Scolii Normale/Straja Tarii, azi UM-#), in uniforma de strajer intonam:"
Presarati pe-alor morminte ale laurilor flori,
Spre a fi mai dulce somnul astor mii de luptatori"
Sa revenim cu demnitate si cinste la nivelui umanitar din timpul Marii Uniri. Asa sa ne ajute Dumnezeu !
|
Michael MIHAILA - Montreal 11/14/2002 |
Contact: |
|
|
