Credinta...
In fiecare an, in Duminica Tomii, a doua dupa Sfintele Pasti, vorbim despre credinta sau necredinta, despre dilema sau indoiala, despre cercetare, demonstrare, iscodire sau curiozitate!...
Iar concluzia noastra este clara, simpla si absolut certa: Toma a avut credinta nu necredinta, el a vrut doar sa se (si) incredinteze de realitatea existentei, a prezentei, mai bine spus, a Invierii Domnului, Invatatorului, Mantuitorului si Dumnezeului sau si al nostru!...
Altfel spus, problema credintei, a lipsei ori insuficientei acesteia, este la noi nu la el caci, astazi, empirici, secularizati, indoielnici si neincrezatori cum suntem ajungem la a ne lipsi total de credinta, de adevarata credinta!...
Asadar, insuficienta noastra rationala, lipsa de implicare a noastra, din perspectiva apologetica, marturisitoare si misionara, ar trebui sa fie un veritabil semnal de alarma si, deci, sa ne trezeasca din toata aceasta lentoare axiologica, amorteala spirituala, dezorientarea duhovniceasca si ameteala morala!...
Nu mai vorbim de lasitatea noastra caracteriala, de lipsa noastra de ravna, palpabila, daca vreti, insa corecta, concreta si completa, spre a (ne) acoperi putina noastra credinta cu fapte, adevarate, nu false nici fatarnice sau ipocrite!...
Da, astazi am avea mare nevoie de "Toma" de zelul sau apostolic si de motivatia ori determinarea sa plina de sinceritate, devotament si jertfa, de luciditatea, discernamantul, seriozitatea, perseverenta si tenacitatea lui, in cele ale credintei, de loialitatea si fidelitatea lui curata/reala fata de "Domnul meu si Dumnezeul meu!"...
|
