Tuesday, Apr 01, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Peregrinari in Istorie

Peregrinari in Istorie

Stimati cititori

Sã multumim lui Dumnezeu cã existãm pe Terra, aceastã magnificã navã care poartã omenirea prin istorie.
De unde venim si încotro ne îndreptãm?
Care sunt izvoarele devenirii noastre de la origini spre vesnicie?
Sunt tulburãtoare întrebãri dar si permanente provocãri pentru fiinta umanã. O incursiune printre evenimentele care au marcat profund istoria societãtii este binevenitã pentru ne permite sã definim matricea în care a fost modelatã existenta umanã si sã ne raportãm la o scarã de valori universale. Vã propun sã parcurgem împreunã etapele fundamentale ale devenirii umane din epoca preistoricã, antichitate, Evul Mediu, Epoca modernã si contemporanã.


Peregrinãri prin istorie
Motto: Trebuie sã luãm din trecut focul, nu cenusa( J. Jaurès).

Epoca preistoricã sau strãveche, dinainte de aparitia documentului scris si a primelor state, cuprinde procesul de antropogenezã, prin care omul a trecut din starea de animalitate la cea de umanitate, caracterizatã în principal prin pozitia bipedã, limbaj articulat si gândire. Desprinderea omului din rândul atropoidelor superioare este plasatã în cuaternar, având ca puncte de reper glaciatiunile Günz, Mindel, Riss si Würm. Înaintarea calotelor de gheatã polare si ale marilor lanturi de munti, urmate de lungi perioade interglaciare, când clima s-a încãlzit, a vut drept consecintã transformarea si adaptarea florei si faunei la conditiile schimbãtoare ale mediului ambiant. Astfel s-a produs trecerea omului de la prehomini (Australopithecus, Homo habilis) la euhomini( Homo erectus, Homo neanderthalensis, Homo sapiens), proces variabil în spatiu si timp, continentului african revenindu-i un rol însemnat. Din Africa omul s-a rãspândit progresiv pe tot globul: mai întâi în Europa si Asia, apoi grupe umane din sud-estul Asiei trec în Australia, iar popularea Americii s-a produs în mai multe rânduri prin Siberia orientalã si Alaska.
Homo sapiens, a apãrut în urmã cu circa 200 000 de ani, fiind cunoscut în trei variante, denumite dupã numele localitãtilor unde s-au descoperit urmele sale:
- Cro-Magnon, tip antropologic înalt care ar putea fi strãmosul populatiilor europene
- Chancelade, tip antropologic scund considerat strãmosul eschimosilor actuali
- Grimaldi, identificat prin trãsãturile sale negroide
Dovezile de anatomie comparatã si paleontologie au separat definitiv cele douã conceptii despre aparitia omului: *creationistã, strãmosii omului, Adam si Eva, sunt creati de Dumnezeu (Vechiul Testament, Geneza), *evolutionistã, omul se trage din maimutã (Darwin în lucrarea „Descendenta omului si selectia naturalã”).
Dependent de naturã, omul preistoric a început sã vâneze animalele prin hãituire, ajutându-se de tepuse sau latul din liane, s-a adãpostit în grote si pesteri unde s-au descoperit si vetre de foc pentru a se proteja împotriva frigului. Fortele de productie rudimentare au impus ca munca si împãrtirea hranei sã fie fãcute în comun între membrii unui grup social, bazat mai ales pe relatii de rudenie. Sarcinile vindecãrii bolilor, organizarea cultului mortilor, actele rituale cu continut magic, au fost încredintate vrãjitorilor, magilor sau samanilor. Prin desen, picturã, basorelief, altorelief, omul preistoric a reprodus direct si concret acte din naturã încãrcate de sensuri magice, de la statuetele din piatrã, os, fildes, argilã, reprezentând nuduri de femei, la picturile expresive din grotele Lascaux (Franta) si Altamira (nordul Spaniei). Începuturile dominãrii naturii prin domesticirea animalelor (ocupatie practicatã cu precãdere de bãrbati) si cultivarea plantelor (ocupatie practicatã initial de femei), descoperirea olãritului a tesutului (din fibre vegetale, din lânã sau mãtase), perfectionarea navigatiei (barca din mãnunchiuri de trestie, piroga, dupã ce înainte se inventase pluta), construirea unor sisteme de irigatie în vãile fertile ale marilor ape curgãtoare (Tigru si Eufrat, Nil, Fluviul Galben, Indul) a fãcut posibilã o modalitate sedentarã de a trãi si a dat o mai mare sigurantã vietii.
Este atestatã domesticirea câinelui pe toate meridianele, a oii în Irak, a lamei si curcanului pe continentul american, a porcului si calului în Asia, unde se cultiva orez, orz, grâu, secarã, vitã de vie, pomi fructiferi. Porumbul se pare cã este originar din Mexic. Conditiile prielnice din apropierea cursurilor de apã au permis formarea unor sate cu case circulare sau dreptunghiulare, cu pereti din lut si structurã din lemn, locuite de familii organizate în clanuri (bazate pe proprietatea comunã), între care au început sã aparã manifestãri rãzboinice.
Incercarile de explicare a existentei au aparut progresiv, pe masura desprinderii lui Homo Sapiens de linia biologica a antropoidelor. Din necesitate, dar si din curiozitate, omul primitiv a inceput contemplarea naturii odata cu dezvoltarea constiintei sale. Soarele, datator de viata, plantele si animalele, ca sursa de hrana, dar si fulgerele, trasnetele sau uraganele devastatoare au fost inzestrate cu puteri supranaturale care intervin implacabil in viata omului, lipsit de aparare. Astfel, ia nastere un tablou tulbure si fantastic despre realitatea inconjuratoare, bazat pe o diversitate de credinte care se intrepatrund - animismul, totemismul, magia, cultul stramosilor, cultul Soarelui,al Lunii si al stelelor.
Dominat de fortele naturii, omul credea în puteri supranaturale ale obiectelor si fenomenelor (animism), în posibilitatea acestora de a-l proteja (fetisism) si respecta relatia magicã dintre un animal si familia sa, sau aducea un omagiu sufletelor mortilor printr-un cult funerar. În acest spirit trebuie înteleasã civilizatia megaliticã care a construit monumente funerare din blocuri mari de piatrã, acele dolmenii dintr-o lespede de piatrã asezatã pe blocuri verticale, care închideau o camerã sepulcralã, apoi menhirii din blocuri verticale de piatrã cioplitã, plantati izolat pe aliniamente liniare sau în cerc (cromleh, henge), în sfârsit, impunãtoare nuragi sub forma unor turnuri de apãrare cu mai multe etaje. În sudul Angliei, de exemplu s-a pãstrat celebrul sanctuar solar de la Stonehenge, alcãtuit din blocuri de piatrã de la 25 la 50 tone, dispuse în cercuri sau potcoavã. Aproape 30 de temple cu fatade impunãtoare, coridoare si încãperi laterale ingenioase, altare pentru sacrificii (unde se finalizau neînduplecate credinte), flancate de douã, trei sisteme de curti în forma frunzei de trifoi, au fost construite pe arhipelagul maltez. Statuile menhir cu functii magice, înfãtiseazã, mai ales, figuri umane. Reprezentãri umane se gãsesc si pe vasele de ceramicã (Zeita de la Vidra) sau ca statuete (Gânditorul si perechea sa,descoperite la Cernavodã, Venus de la Willendorf - Austria ). Pictura scoasã la luminã împodobea intrarea grotelor sau unele stânci si cuprindea, mai ales, compozitii figurative monocrome care redau miscarea si respectau proportiile sau efectul de perspectivã. Prin stilizare s-a ajuns la geometrism în ceramicã, asa cum apare si pe vasele descoperite la Cucuteni.Culturi specifice epocii fierului în Europa sunt Hallstatt,Latene si Villanova. Pentru a cãpãta o viziune de ansamblu asupra începuturilor istoriei omenirii se prezintã succint datele esentiale.
Constituirea comunitãtilor primitive în epoca pietrei (paleolitic, mezolitic si neolitic)
Forme de organizare :ceata sau hoarda, ginta matriliniarã, tribul.
Ocupatii : confectionarea uneltelor din piatrã cioplitã sau slefuitã, culesul si vânatul, cultivarea plantelor si cresterea animalelor, tesutul, confectionarea vaselor din ceramicã, schimbul de produse prin troc.
Descoperiri : arcul cu sãgeatã, barca, producerea focului.
Constituirea raselor, a principalelor familii de limbi (semito-hamite, indo-europene) si popoare
Etnogeneza are loc în epoca metalelor (aramã, aur, argint, bronz, fier)
Caracteristici : trecerea la ginta patriliniarã si uniuni de triburi, aparitia proprietãtii private, stratificare socialã (aristocratie, producãtori liberi, sclavi), organizarea militarã, migrare si cucerire de noi teritorii, forme incipiente ale unor structuri de stat.
Lumea popoarelor din Orient :
-egiptenii s-au format prin amestecul unor triburi nomade din nord-estul Africii care au ajuns în valea fertilã a Nilului
-în Mesopotamia s-au asezat sumerienii si akkadienii în sud, babilonienii si chaldeenii în centru, asirienii în partea de nord-est, sirienii în stepa siro-mesopotamianã
-în Palestina s-au stabilit cannanienii, dupã care teritoriul a fost cucerit de evrei
-în China din diferitele triburi înrudite s-a format poporul chinez
-populatia autohtonã din India, numitã dravidieni, a creat civilizatia Harappa în valea Indului.
Migratia triburilor indo-europene spre Asia si Europa:
-mezii si persii s-au asezat în podisul Iranian, arienii în India, grecii au pãtruns în sudul Peninsulei Balcanice, divizându-se în ahei ( Pelopones), ionieni (Grecia centralã), eolieni (Grecia nordicã), ulterior dorienii au cucerit teritoriile aheilor; triburile italice s-au stabilit în Italia, dintre care latinii au întemeiat orasul Roma, iar etruscii au ajuns între Tibru si Arnus; tracii au ocupat un teritoriu vast în sudul si nordul Dunãrii de Jos, având ca ramurã nordicã pe geto-daci, iar din ramura sudicã au fãcut parte odrizii, bessii si moesii.
Epoca anticã a apãrut în mileniile V-II î.H. si a durat pânã în secolele III-IV d.H. sau chiar mai târziu în anumite regiuni. Este perioada din istorie în care se formeazã primele state, regate si imperii, apar documentele scrise care contribuie la acumularea si transmiterea pe scarã largã a cunostintelor.
Forme de stat :
*orase-stat : Ur, Nippur la sumerieni; Kis, Akkad, la akkadieni; Assur, Ninive, la asirieni; Babilon, la chaldeeni; Ugarit, Sidon, Tyr, la fenicieni; Sparta, Atena, Corint, la greci; Roma, la romani.
*regate si imperii
-Regatul Egiptului- faraoni, Menes, Tutmes al III-lea, Ramses al II-lea
-Regatul evreilor – regi: David, Solomon,
-Imperiul Persan- regi : Cirus cel Mare, Darius I
-Imperiul Macedonean-regi: Filip al II-lea, Alexandru Macedon
-Imperiul chinez- dinastii: Shang, Zhou, Han
-imperiul Roman- Caesar, Diocletian, Octavian Augustus, Traian, Diocletian.
Referitor la originile la originile poporului român se mentioneazã cã statul centralizat la geto-daci s-a format prin unirea triburilor din spatiul carpato-dunãrean sub conducerea lui Burebista (82-44 î.H.), dupã care s-a dezmembrat, apoi a fost refãcut de marele rege Decebal (87-106 d.H.). În cele douã rãzboaie din anii 101-102 si 105-106, Decebal este învins de Traian si cea mai parte a Daciei este înglobatã la Imperiul Roman, devenind provincie romanã.
Ocupatii de bazã : agricultura, comertul, mestesugurile si navigatia.
Credinte religioase :
*politeismul- zei supremi: Ra,la egipteni; Marduk,la mesopotamieni;Zeus,la greci; Jupiter,la romani; Zalmoxis,la daci.
*monoteismul:
-iudaismul la evrei (se sprijinã pe Vechiul Testament)
-crestinismul se bazeazã pe Noul Testament si a fost recunoscut la religie de stat în 313, de cãtre Constantin cel Mare. Iisus Hristos este parte componentã a Trinitãtii (Tatãl, Fiul, Sfântul Duh).
*budismul în India, confucianismul si daoismul în China, cu caracter filosofico-moral.
Arhetipuri (eroi civilizatori): Ghilgames, Prometeu, Hercule.
Experienta religioasa s-a dezvoltat in conexiune cu ritualul, simbolul si mitul dar si cu morala si filozofia pana s-a ajuns la dogme si doctrine elaborate la nivel de sisteme unitare, deosebit de complexe, care au rezistat probei timpului si au marcat profund viata unor comunitati in devenirea istorica. Mitul reprezinta reflectarea realitatii sub forma unor legende, istorisiri fantastice sau alegorii despre zei, eroi sau alte fiinte fabuloase.
Din punct de vedere al sferelor tematice si al modalitatilor de exprimare, se pot distinge diverse tipuri de mituri: teogonice, despre zei si atributele acestora, cosmogonice, despre aparitia lumii, etiologice, despre originea unor obiceiuri, traditii sau institutii care marcheaza profund viata comunitatilor primitive.
Unele mituri incearca sa explice fenomene din natura, ca de exemplu, in mitologia greaca miscarea Soarelui pe bolta cereasca este interpretata alegoric prin carul lui Helios. Multe evenimente din istorie au fost transfigurate la nivel mitologic (ciclul troian) dar si cutezanta omeneasca (indrazneala lui Prometeu de a domina natura, incercarea lui Icar de a zbura) sau sentimente omenesti eterne (dragostea profunda a lui Orfeu si Euridice, prietenia lui Oreste si Pilade, dorul neîmplinit al lui Eros si Psyche). În antichitate cultura a atins un înalt grad de dezvoltare . Pentru exemplificare se face o scurtã prezentare a unor domenii importante.
*Literatura greacã si romanã: Ode (Alceu), Idile (Teocrit), Iliada si Odiseea (Homer), Munci si zile (Hesiod), Oedip rege (Sofocle), Ifigenia în Aulida (Euripide), Arta iubirii Ovidiu, Eneida (Vergiliu), Fabule (Fedru).
*Stiinta: Matematica (Pitagora, Euclid), fizica(Arhimede), Astronomia(Ptolomeu), geogrfia(Strabon), Istoria(Herodot).
*Filozofia: Thales din Milet, Heraclit din Efes, Socrate, Platon, Aristotel.
*Dreptul: Codul lui Hammurapi (Mesopotamia), Legile lui Manu (India), Legile celor 12 table (Roma).
*Arhitectura: ziggurate în Mesopotamia, pagode în China, templele de la Acropole (Parthenonul, Erechteionul) în Grecia , edificii romane (Altarul Pãcii, Colosseum, Forul lui Traian, Arcul de Triumf).
*Sculptura si pictura: Zeus din Olimpia(Phidias), Doriforul(Policlet), Afrodita din Cnidos(Praxiteles), frescele de la Pompei.
Desi au fost prezentate doar o parte din multitudinea de aspecte ale evolutiei culturii si civilizatiei umane în epoca preistoricã si antichitate, ele sunt suficiente pentru a confirma capacitatea creatoare a omului încã din stadiile timpurii ale existentei pe Terra, încercarea permanentã a acestuia de a interpreta si transforma lumea, de a-si prefigura viitorul potrivit cu nevoile si aspiratiile sale. Într-o exprimare plasticã, cultura a purificat si înãltat fiinta umanã deasupra lumii animale. Perfectionarea simturilor si dezvoltarea gândirii au usurat cãutãrile sale, de a satisface setea de culturã, dar si de a gãsi rãspunsuri la unele probleme puse de viatã, prin îmbinarea utilului cu esteticul în habitatele umane unde s-au derulat tulburãtoare destine.










Tudor Vasile     2/10/2019


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian