Iubirea - nemarginirea
M-am întrebat mereu,
Cum as putea defini IUBIREA.
Si,intr-o zi,cu greu,
M-am hotarat.Si am ales NEMARGINIREA.
NEMARGINIREA gandului ce zboara,
Spre zari virgine si-nsorite,
NEMARGINIREA ce ziduri doboara
Si-nvinge obstacole nebanuite.
NEMARGINIREA iertarii sublime
Si-a mainii intinse la greu,
NEMARGINIREA uitarii de sine,
Pentru fiinta iubita mereu.
NEMARGINIREA zarii albastre,
Cand soarele o alinta domol,
NEMARGINIREA intelepciunii sihastre,
Cand sufletul ti-e gol.
NEMARGINIREA lacrimii ce curge,
Pe obrazul livid si uscat,
NEMARGINIREA dorului ce-ajunge,
Intr-un colt de suflet intunecat.
NEMARGINIREA sperantei ce nu moare,
Nicicand,niciunde,niciodata,
NEMARGINIREA suferintei ce doare,
Pe rugul nepasarii,uitata.
NEMARGINIREA abisului intunecat,
Cucerit de mintea vesnic cautatoare,
NEMARGINIREA cuvantului cumpatat,
Sa aline,cand tacerea doare.
|
