Viața pe scurt
Un bătrân măsoară drumul cu bastonul de stejar.
Umbra lui spintecă urma ce se pierde în zadar.
Într-o parte se destramă lungul șir de povestiri,
În cealaltă, curg la vale fluvii noi de amintiri.
Lumea trece înainte, nimenea nu ia în seamă
Umbra sfâșiată-n două, fluturând ca o năframă.
Gânditor, bătrânul are-n a lui minte-o lume dusă,
Lume răscolind pământul în războaie fără sens,
Oameni veseli, triști, ori bl.estemați de soartă,
Preoți, care funerare, nunți, botezuri, cumetrii,
Mulți soldați răniți în focul unei aspre bătălii,
Văduve îndoliate și-un orfan cătându-și mama
Florile de pe morminte, o întreagă panorama,
Viața lui fără odihnă, alergând din loc în loc
Ca să-și afle fericirea - o fărâmă de noroc.
Când, deodată, se aude șoapta umbrei vindecate:
„ Bucură-te, om cuminte, c-ai trăit să vezi de toate!”
Iar de mai trăiești, deschide-ți inima spre lumea mare
Și dezvăluie-ți viața prinsă-n semne de-ntrebare.
Iar acum, la despărțire, spune-mi sincer, dacă știi,
Unde mergi orbit de soare, dar mai clar: de unde vii?
|
