Alexandre Gustave Eiffel ( 15 decembrie 1832 - 27 decembrie 1923 )
oÎn decembrie marcăm de două ori în calendar numele constructorului celebrului turn devenit emblemă a Parisului, inginerul Alexandre Gustave Eiffel, născut în 15 decembrie 1832, la Dijon, Côte d’Or, mort în 27 decembrie 1923, la Paris.
Numele fusese preluat de la unul dintre strămoşii săi germani, născut la Marmagen, în Eifel, ţinut din vecinătatea graniţei dintre Germania şi Belgia şi franţuzit prin dublarea consoanei ”f” şi mai ales prin pronunţie (efél, cu acentul pe a doua silabă).turnul-eiffel
După studii la Colegiul Sainte-Barbe, în 1852 Alexandre Gustave Eiffel a fost admis la Şcoala Centrală de Arte şi Meserii din Paris, pentru ca apoi să fie admis la École Polytechnique din Paris, cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ superior politehnic a vremii.
După câteva luni în care a lucrat la pulberăria din Châtillon-sur-Seine, s-a angajat la Compania de Căi ferate din Vest, unde, în 1856, îl cunoaşte pe Charles Nepveu, antreprenor specializat în construcţii metalice. Acest tip de construcţii devenise foarte căutat la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industriei metalurgice. Ele se dovedeau nu numai rezistente, ci şi relativ uşor de montat, făcându-se, pe deasupra, economie de alte materiale tradiţionale, destul de costisitoare.
Eiffel este repede atras de construcţiile metalice care aveau să-i aducă celebritatea. Prima sa realizare, podul feroviar de la Bordeaux (1858), în construirea căruia foloseşte o tehnică nouă de asamblare a construcţiilor metalice, bazată pe aer comprimat, îi aduce deja, la 26 de ani, notorietatea.
După puţin timp, înfiinţează prima sa societate de construcţii metalice, care cumpără atelierele de la Levallois-Perret, în apropiere de Paris. Întreprinderea se bucură de succes, primind comenzi pentru cele mai importante construcţii metalice atât în Franţa, cât şi în alte ţări din lume: Galeria maşinilor pentru Expoziţia universală de la Paris, din 1867, Gara de Vest din Pesta, Observatorul astronomic din Nisa, Viaductul Maria Pia din Portugalia, podul metalic din Hanoi, viaductul de pe linia de cale-ferată Paris–Mantes par Conflans sur Oise, podul de peste Prut, de la Ungheni (numit de localnici ”Eiffel culcat”), pentru a enumera doar câteva.
Eiffel realizează scheletul metalic al Statuii Libertăţii din New York, cadou al Franţei cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite (1776).
Inginerul Eiffel este autorul planurilor pentru construirea Grand Hotel Traian din Iaşi, terminat în 1882, clădire elegantă, în stil neoclasic francez.
Dar, fără îndoială, opera sa cea mai cunoscută rămâne Turnul parizian care îi poartă numele, cea mai înaltă construcţie din lume la data respectivă.
Turnul a fost construit în perioada 1887 – 1889, în vederea Expoziţiei universale de la Paris, din 1889, care avea caracter aniversar (se împlineau 100 de ani de la Revoluţia Franceză). Proiectul de a ridica un turn metalic de 300 de metri, care să întreacă în înălţime tot ce se construise până atunci, fusese aprobat încă din 1883. Ideea aparţinea unor ingineri din întreprinderea lui Eiffel, Émile Nouguier şi Maurice Koechlin, schiţa acestuia din urmă, făcută în 6 iunie 1884, fiind îmbunătăţită de arhitectul Stephen Sauvestre, căruia i se încredinţase decorarea turnului.
Proiectul intrase însă în impas. Gustave Eiffel cumpără brevetul în toamna anului 1884. După un lung şir de ezitări, de întâmplări nu tocmai favorabile, de controverse, de acuze şi proteste inclusiv din partea unor artişti binecunoscuţi (Charles Gounod, Charles Garnier, Victorien Sardou, Alexandre Dumas-fiul, Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, Guy de Maupassant ş.a.), lucrările încep la 28 ianuarie 1887. Ritmul de lucru este aproape neverosimil: 12 metri de construcţie pe lună. Pe şantierul de pe Câmpul lui Marte, în apropiere de Cheiul Senei, nu se face decât asamblarea, confecţionarea elementelor componente realizându-se în atelierele lui Eiffel din Levallois. Materialul folosit este oţel fabricat la Uzinele din Reşiţa.
La 14 iulie 1888, constructorii ating deja etajul al doilea al Turnului. La 31 martie 1889 termină etajul al treilea, deschiderea oficială având loc la 6 mai acelaşi an. Pentru întreţinerea sa sunt necesare 50 de tone de vopsea maro închis, o dată la 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale.
Interesant este de ştiut că iniţial, Turnul Eiffel fusese destinat a rămâne doar zece ani, urmând să fie dezinstalat. De mai bine de un secol el a devenit însă mândria Parisului, atrăgând de la bun început un număr mare de vizitatori. Cumulată, cifra vizitatorilor depăşeşte astăzi 200 de milioane – vizitatorul cu numărul 200.000.000 a fost înregistrat la 28 noiembrie 2002.
leviathan.ro
|
articol de Costin Tuchilă 12/28/2018 |
Contact: |
|
|
