Moş Crăciun
Moş Crăciun de sus din ceruri,
Iubitor de bucurii,
Şi de casele creştine,
Şi de mame şi copii.
Tu, cu darurile tale,
Aduci suflete pribege,
Să alini dureri şi doruri,
De la inime betege.
Moş Crăciun cu daruri scumpe,
La sărmani şi năcăjiţi,
Eu, copil, cel mai cumimte,
Eu, Te rog, să nu mă uiţi.
Să treci şi la casa noastră,
Unde-s singur şi aştept,
Ca să-mi luminezi fereastra,
Şi durerea mea din piept.
Nu vreau daruri complicate,
Doar un leac să-mi vindeci rana,
Ce-i plecat , demult, departe.
Te rog s-o aduci pe mama .
Din lumea fulgilor de nea
Din lumea fulgilor de nea,
La mine la fereastră,
S-a pogorât o păsărea,
Chiar Pasărea Măiastră
Cânta duios Colindul Sfânt,
De răsuna văzduhul,
Vestea minunea pe Pământ,
Că s-a născut Sfânt Pruncul.
Din ceruri îngerii veneau,
Pe-o rază de lumină,
Colindul Sfânt ei colindau,
Pământu-ntreg răsună.
E Noaptea Sfântă de Crăciun,
Colindă-ntreg Pământul,
Iar a sosit Păstorul Bun,
Iisus Hristos Sfânt Pruncul.
În lumea fulgilor de nea,
Plecat-a iar Măiastra,
Eu am rămas în lumea mea,
Privind spre cer o sfântă stea,
Şi tot aştept Măiastra.
|
