Coltul spiritual : Crăciunul cu boul și asinul
Se spune că, atunci când s-a apropiat sorocul venirii pe lume a Pruncului Iisus, era mare bucurie sus în cer, fiecare înger neştiind cum să se pregătească mai bine pentru clipa cea mare.
-Iată, zise un arhanghel, eu mă voi duce cu îngerii mei şi voi cânta cele mai frumoase cântări, cum nu s-au mai auzit vreodată pe pământ sau în cer, pentru a le încânta sufletul Pruncului şi Maicii Sale.
-Bine te-ai gândit, i-a răspuns un altul, eu mă voi duce cu îngerii mei, vom aprinde toate stelele pe cer şi vom alunga toţi norii. Astfel, noaptea Sfintei Naşteri, va fi cea mai frumoasă noapte din câte s-au pomenit.
-Noi, săriră bucuroşi alţi îngeri, îi vom anunţa pe păstori, să vină şi ei să se închine Domnului şi vom avea grijă ca nimeni să nu tulbure liniştea Pruncului. Vă daţi seama, dragii mei, ce zarvă era în cer. Toţi îşi pregăteau darurile. Doar undeva, într-un colţ de rai, stătea trist un înger, care nu ştia ce să îi ducă micului Iisus, când Se va naşte. Îngerul acesta era ocrotitorul animalelor şi toate vietăţile îl ascultau.
-Eu cred, zise îngerul în sinea sa, că tare frumos ar fi ca şi necuvântătoarele să se închine Domnului, la Naşterea Sa, căci toată creaţia se va bucura de venirea Sa pe lume. Dar ce animale ar fi mai potrivit să trimit? Şi numaidecât coborî pe pământ, într-o frumoasă poieniţă de la marginea unei păduri. Anunță să i se înfăţişeze toate vietăţile care ar vrea să I se închine Domnului şi să-I ducă daruri. Vestea s-a răspândit cu repeziciune şi fiarele au şi început să apară. Primul, bineînţeles că a venit leul, regele animalelor.
-Eu îl voi păzi pe Prunc şi nu voi lăsa pe nimeni să se apropie. Colţii şi răgetele mele cumplite ar alunga, fără îndoială, orice nepoftit, zise plin de sine leul.
-Ei, dragul meu, îi răspunse îngerul, tu eşti prea fioros. Cred că mai degrabă L-ai speria pe micul Prunc. Aşa că, fără supărare, eu zic să I se înfăţişeze altcineva. Nici n-a terminat bine vorba, că vulpea, care atâta aştepta, a şi sărit în faţa îngerului şi, prefăcându-şi glasul cât mai mieros cu putinţă, zise:
-Vai, dar bine v-aţi mai gândit, fără îndoială că e nevoie de cineva care să aibă grijă multă de Cel nou-născut. Eu aş fi cea mai potrivită, iar darul meu tare bine ar mai prinde: în fiecare dimineaţă îi voi aduce câte o găină şi alte bunătăţi de-ale gurii, pentru a nu flămânzi nici o clipă.
-Stai uşurel, cumătră vulpe, îi întoarse vorba îngerul, tu eşti prea vicleană şi nu cred că Bunul Dumnezeu s-ar bucura de darurile tale obţinute prin furtişaguri. Aşa că ia să vedem cine mai doreşte.
-Noi, noi, suntem aici sus, pe creangă, ciripeau de zor păsările. Noi vom cânta cele mai frumoase triluri.
-Nici asta n-ar fi bine, le-a întrerupt îngerul. Voi sunteţi prea gălăgioase. Dacă veţi ciripi toate odată, va fi mare hărmalaie şi, oricum, vor fi acolo cei mai pricepuţi îngeri să cânte, aşa că nici voi nu puteţi merge.
-Dar mergem noi, ziseră câteva furnici ieşite dintr-un muşuroi, i-am duce Pruncului fărâmituri de pâine proaspătă şi fărâmiţe mici de zahăr.
-Ei, hărnicuţelor, ar fi frumos şi vă mulţumesc că v-aţi gândit, dar voi sunteţi prea mici şi vor fi acolo păstorii şi magii. Şi tare mi-e frică, din neatenţie, să nu vă strivească vreunul sub picior. Aşa că mai bine rămâneţi la ale voastre.
-Dar eu, zise păunul, desfăcându-şi coada-i nemaipomenită. Eu cred că aş fi cel mai potrivit să mă înfăţişez înaintea Domnului. Frumuseţea mea va încânta pe toată lumea, pe Prunc şi pe sfânta Sa Maică.
-E adevărat, eşti foarte frumos, păunule, dar tu prea eşti cochet şi fudul. Aşa că prefer să mai caut! Şi tot aşa, unul câte unul, aproape toate animalele s-au perindat prin faţa îngerului, însă acesta nu se putea hotărâ care vietate ar fi cea mai potrivită să fie alături de Pruncul Iisus, când Acesta Se va naşte.
Spre seară, îngerul s-a ridicat şi a dat să plece, dar a auzit zgomot pe câmpul de la marginea pădurii. Era un ţăran care-şi ara ogorul, având înhămat la jug un bou, iar puţin mai încolo, păştea cuminte măgarul pe care omul îşi încărcase desaga cu cele de trebuinţă. Îngerul, nevăzut de om, ci doar de animale, s-a apropiat de bou şi de măgar şi, mergând uşor pe lângă brazdă, i-a întrebat:
-Spuneţi-mi, n-aţi vrea să vă închinaţi Domnului, la Naşterea Sa, şi să Îi duceţi ceva în dar ?
-Bunule înger, răspunseră cu tristeţe boul şi măgarul, ar fi o onoare prea mare pentru noi, dar n-avem nimic de preț să-i putem oferi Pruncului şi Maicii Sale. Noi nu ştim decât să muncim din zori și până-n seară. Cu ce L-am putea ajuta noi pe Dumnezeu şi ce-ar putea El să vadă la noi? Deodată, chipul îngerului se însenină şi o sfântă lumină inundă tot câmpul. Era fericit, găsise, în sfârşit, darul cel mai potrivit.
-Ei bine, aflaţi că voi sunteţi cei aleşi. Veţi fi alături de Maica Domnului şi de Pruncul Iisus, în noaptea de Crăciun. Căci voi ne arătaţi, prin munca, smerenia, ascultarea și răbdarea voastră cele mai sfinte lucruri. Apoi, cu răsuflarea voastră caldă, Îl veţi încălzi pe Prunc, care va fi culcat chiar în ieslea cu fânul vostru. Aşa a ales Dumnezeu să vină în lume şi aşa este cel mai bine: într-un grajd sărăcăcios şi umil, nu în palate şi lux. Aşa că pe voi v-am ales să Îi fiţi alături, la Naşterea Sa. Boul şi măgarul se uitau miraţi şi nu le venea să creadă. Nici n-ar fi îndrăznit să spere la aşa cinste mare şi la atâta bucurie. Domnul Iisus să vină în mijlocul lor, iar ei să fie martori la cea mai mare minune din toate timpurile. Ce fericire, nu le venea să creadă! Şi iată că a venit şi noaptea sfântă a Naşterii Domnului, cea mai frumoasă noapte din câte au existat. Pruncul a primit de la toţi felurite daruri: păstorii au venit cu lapte, magii i-au adus aur, smirnă şi tămâie, iar Fecioara Maria I-a oferit cel mai frumos dar: dragostea de mamă. Şi uite-aşa, de atunci a rămas obiceiul ca la naştere, orice copil să primească câte ceva de la cei apropiaţi.
Prezența boului și a asinului lângă Prunc, mai are și un alt înțeles. Mi l-a descoperit părintele bătrân de la care am auzit povestea. Acesta zicea că boul și asinul reprezintă și soarta poporului nostru și a neamului nostru românesc. De acea îmi permit acum să-l rog pe bunul Dumnezeu să nu părăsească corabia neamului nostru! Doamne, varsă o lacrimă de iubire și de mângâiere și peste cei ce sunt singuri, suferinzi, în spitale și în închisori! Iar eu vă doresc din adâncul inimii, să petreceți Sfintele Sărbători în pace, cu sănătate și bucurii, împreună cu toți cei dragi. Amin
|
Preot Șincan Gheorghe Nicolae 12/22/2018 |
Contact: |
|
|
