De vorba cu Jim Carrey
Nascut in Newmarket-Ontario, neastimparatului canadian Jim Carrey nu i-a fost deajuns sa-i faca pe compatriotii lui sa rida, dar a fost captat de Hollywood pentru roluri in care s-a evidentiat in mod memorabil, datorita istetimii umorului care il abunda si care i-a adus pe parcurs si o nominare pentru Globul de Aur.
RA: Aha, renumitul Jim Carrey inca mai palpita, bravo!
C: Cred ca as putea spune si eu la fel despre tine, Ray!
RA: Ah, multumesc, Jim, dar cu o distinctie majora, cred...
JC: Aha... si care-i aceia?
RA: Faptul ca esti mult mai profund decit multi altii care incearca sa te imite, dar fara succes!
JC: Mai profund, zici? N-am mai auzit de asta pina acum...dar ce ma mir, caci trebuie sa fie un cunoscator care sa recunoasca pe celalt! Da, imi place, profund...!
RA: Sincer, la un moment dat m-ai ingrijorat find asa zis disparut de cativa ani...
JC: Adevarul este ca am avut nevoie de o pauza mai mare decit citeva saptamini si chiar luni intre filmari. Plus ca orice incercare de evadare in afara cercului in care te-i nascut, produce o anumita anxietate si dureri cu foarte putine remedii pe parcurs, in special daca esti inconjurat mai mult de rautate decat de bunatate; a fi cumsecade este efemer in zilelel astea, mai ales daca esti un om bun si sensitiv...
RA: Desigur ca ai dreptate mai mult ca oricind, mai ales ca aici se adaoga si faptul ca atunci spui adevarul devine un miracol daca scapi cu viata, ha...!
JC: Este mai mult decat adevarat si de aceia m-am retras un timp; am crezut ca nu mai pot respira in fata unor experiente ilogice avute tocmai dela cei in care aveam incredere: in relatiile lor cu mine simteam mai mult goana lor ca sa se distinga in societate pentru faima ca ma cunosteau decit din prietenie; acest sentiment devenise insuportabil, crede-ma...
RA: Si atunci te-ai retras, ai disparut...!
JC: Da; cind mi-m dat seama de uritenia acestor ginduri a trebuit sa-mi adun mintile ca sa ma re-echilibrez in cadrul fiintei care sunt, inclusiv as zisele talente si abilitati naturale. Cind am plecat din Canada in America la virsta de 19 ani, am fost tot atit de naiv ca multi care vin din tari mult mai indeparate de SUA, cu toate ca intr-un fel Canada este la doi pasi, comparativ. Dar, pe parcurs, am intilnit multa invidie si rautate mai ales din surse la care nu m-am asteptat... asa ca acum nu-mi mai pasa de glorie, nu-mi mai imi trebuie inca o casa; am muncit mult si m-am aranjat in asa mod incit sa nu mai am nevoie de nimeni si de nimic... Ce ma intereseaza este ceeace ce spun, ceeace fac si ce anume imi propun sa realizez...
RA: Si atunci cum ramine cu cei care te iubesc si-ti admira talentul, cu spectatorii de rind, adevarati, care nu indraznesc sa te deranjeze, nu tii cont de ei?!
JC: Da, bineinteles ca da: ne simtim, ne pastram reciproc in suflet, si asta imi este de ajuns, Ray, nu vreau mai mult...Sint satul de bang-bang; poate am imbatrinit... Cred ca am cistigat o apreciere tacita, mai bine zis reciproca, si asta imi ajunge...
RA: Deci...
JC: Nici un deci... In concluzie: sint fericit dar si trist...Ma simt singur, chiar foarte singur, dar sint satisfacut ca viata ma stimuleaza enorm - ceeace multi nu au curajul de a spune direct ce gindesc si dece; si asta se intampla mai mult cind apari singur pe scena unor cluburi unde spui deschis anumite adevaruri pe care oamenii spera sa le auda sau sunt luati prin surpridere. Sau, vice-versa, cind comicul crede ca spune adevaruri dar care de fapt sint prezentate surogat si atunci audienta este gata sa-l asasineze! Mar rog...in unele cazuri iti arunca cu rosii si oua in cap...!
RA: Chiar si in Canada?
JC: Da; din USA, Canada pare o insula cu o civilizatie care-si vede de rostul ei si beneficiaza total de progresele de sanatate universala...ceeace la suprafata este foarte adevarat, numai ca acolo sint indivizi afectati de anomalii dar in proportii mai mici, deoarece si populatia mai mica...
RA: Ca de altfel si in alte tari pe care le admiram de departe.
JC: Dar nu este totul pierdut, inca... Umanitatea triumfa in general... de exemplu, am un nepotel al carui IQ este de cel putin 300! Ha! Si probabli nu e singurul dar fiind parte din familia mea, am tendinta sa cred ca poate suntem sortiti sa fim asa, si deci ma simt fericit...
RA: Interesant sa faci aceasta observatie pentruca notiunea de "familie" pare sa fi devenit o fantezie zilele acestea versus unele realitati din restul lumii. Un vis inascut din necesitatea de a gasi un fagas de securitate si nu prizonierul unor politicieni...
JC: Te intrerup: pentru ca oricit ne sgindare cancerul politic sau de clasa, este numai temporar in raport cu cei care au ridicat piramidele sau alte minunatii al lumii pe care le admiram dar nu vrem sa stim de sacrificiile indurate pentru facerea lor... Dar, in timpurile acelea de dictatura, nu au avut incotro...
RA: Jim, esti si cetatean American?
JC: Dar cum altfel sa beneficiezi simultan de doua civilizatii aproape comice in zilele astea? Da, sint Canadian-American si cine ma contrazice trebuie sa-mi dovedeasca dece, altfel nu dau nici macar doi centi pe cuvintul lor...
RA: Apropos, la nord de San Franciso este foarte frig zilele astea, stiai?
JC: Da, este adevarat! Dar as vrea sa-ti amintesc ca este iarna chiar si in in sud, in California, unde locuesti tu...!
RA: Da, asa este... Mi-ai facut o deosebita placere sa-mi acorzi un timp atit de pretios, Jim, mai ales ca ziarul la care scriu este din Toronto!
JC: Oh, my God, ce surpriza, poate ar fi trebuit sa vorbesc in limba Canadiana!
Am ris din inima; adevarul este ca Jim Carrey este, intr’adevar, un om si jumatate!
|
Dela Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood 12/20/2018 |
Contact: |
|
|
