”Pe firul Ariadnei” de Sonia Elvireanu
La Editura Ars Longa din Iași a apărut de curând volumul ”Pe firul Ariadnei” semnat de Sonia Elvireanu, prefațat de Ana-Maria Tupan. ”Pe firul Ariadnei” reprezintă o suită de comentarii critice despre scriitori români contemporani, comentarii apărute în reviste literare precum ”Apostrof”, ”Viaţa românească”, ”România literară”, ”Familia”, ”Vatra”, ”Steaua”, ”Nord literar”, ”Discobolul”, între anii 2010 – 2017. Volumul este, așa cum afirmă și autoarea, ”o iniţiere în universurile multiple ale autorilor”. Comentariile Soniei Elvireanu nu vizează – așa cum ea însăși mărturisește în Nota autoarei – ”perspectiva de ansamblu asupra operei, ci una sau mai multe cărţi, un anumit tip de scriere, o descifrare a labirintului mental al scriitorului pentru a invita la lectură. Cărţile sunt oglinda unor individualităţi ce merită descoperite, urme ale unor destine. Dintr-o astfel de înţelegere a scrisului şi din plăcerea lecturii s-au ivit comentariile critice”.
În prefața volumului, Ana-Maria Tupan consideră această suită de comentarii ”o ipostază de ultimă oră a hermeneuticii româneşti”. Tot Ana Maria Tupan remarcă faptul că ”plecând, nu de la canoane existente, ci de la teme mari şi de actualitate, Sonia Elvireanu invită implicit la reevaluări critice cu o importantă miză cultural-istorică. Distinctă de critica foiletonistă, cu aspectul ei atomist, adunând laolaltă în volum unităţi discrete (texte separate, distincte), Sonia Elvireanu îşi gândeşte Firul Ariadnei ca pe un comentariu fenomenologic, variind un centru tematic prin diverse abordări”.
Sonia Elvireanu, rafinată poetă, romancieră și traducătoare, se depărtează de critica profesionalizată și face reevaluări critice la operele unor scriitori contemporani, scriitori comentați în triplă calitate: de poeți, romancieri, critici sau istorici literari (cu câteva excepții, mai ales la ultimul capitol dedicat istoriei, criticii și teoriei literare). Citind cronicile-comentarii din acest volum, descoperi o altă abordare, dintr-o altă perspectivă, completând fericit părți ale universului fiecărui scriitor ”cercetat”, pe care nu le-am fi descoperit la o simplă lectură. Volumul ”Pe firul Ariadnei” este structurat în trei capitole distincte: proză, poezie, istorie, critică și teorie literară, cu subcapitole pe care autoarea le‑a definit, în funcție de rezultatul final al comentariului.
Proza e împărțită pe trei paliere de referință, în funcție de percepția autoarei asupra operelor comentate. Primul: ”Fatalitatea istoriei” (Nora Iuga: Sub teroarea istoriei: Harald şi luna verde; Marta Petreu: O răscolitoare autoscopie: Acasă, pe Câmpia Armaghedonului și Un roman ontologic: Supa de la miezul nopţii; Gabriel Chifu: Un roman parabolă: Ploaia de trei sute de zile; Adrian Alui Gheorghe: O savuroasă parodie: Laika; Constantin Cubleșan: Un roman într-o autoficţiune: Anotimpuri paralele; Liliana Corobca: Deconstrucţia mitului occidental: Un an în Paradis). Cel de-al doilea este intitulat ”Între real şi oniric” (Rodica Braga:Visând viaţa și Romanul unei iubiri arhetipale: Vară de sidef; Florin Toma: Peisaj cu fluturi noaptea și Ca la vecinul bine temperat; Ruxandra Cesereanu: Erosul, modus vivendi: Tricephalos; Christian Tămaș: Obsesia labirintului: Les arbres/ Copacii, Le silence blanc/ Liniştea albă, Labirint; Daniel Corbu: Rescrierea unui mit: Januvia; Alexandru Jurcan: Cei rămaşi pe pământ, Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, Revelion cu sicriu, O decapitare nocturnă). În sfârșit, al treilea palier al cercetării are ca subiect ”Proza neonaturalistă” (Aurel Pantea, Blanca).
Cel de-al doilea capitol este dedicat ”Poeziei” (Rodica Braga: Miracolul iubirii: Ametist. O lirică reflexivă: Timp în derivă. Picătura de arsenic; Marian Drăghici: Poezia ars poetica: lumină, încet, Lunetistul & Cocoşul de tablă (ediţia a II-a); Ruxandra Cesereanu: O autoficţiune lirică: California (pe Someş); Nicolae Stoie: Nostalgiile peisagistului: Salata de texte; Lăcrămioara Stoie: Un ”dicţionar sufletesc-trupesc”: Jurnalul cuvintelor tăcute; Constantin Cubleșan: O meditaţie asupra destinului: Contemplând Eternitatea, Interpelarea divinului: Litanii profane, Peripluri în tonalităţi nostalgic-reflexive: Vârsta Amintirilor; Alexandru Jurcan: Un câine legat la poarta raiului, Rană albastră).
În cel de-al treilea capitol, Sonia Elvireanu aduce în prim-planul comentariului critic un capitol mai puțin comentat, pentru că, de obicei, istoria, critica și teoria literară stau la baza comentariului critic ca referință, ca exemplu că părerea ta asupra operei cercetate este în acord cu o alta sau, de ce nu, în dezacord, și mă refer aici mai ales la cronica literară. Sigur, este pe cât de neobișnuit, pe atât de util, să urmărești scriitorul, să-l redefinești într-un spațiu de istorie, critică și teorie literară. Eseu: Mircea Braga: Despre ordinul suveran al receptării; Ana-Maria Tupan: Redefinirea unui concept: Realismul magic. Încercare genealogică; Ion Simuț: O sinteză de istorie politică şi literară: Literaturile române postbelice; Irina Petraș: Visul ca in-sperienţă; Dan Cristea: Caii lui Ahile; Daniel Cristea Enache: Aproape liber; Adrian Alui Gheorghe: Contribuţii la estetica umbrei; Ruxandra Cesereanu: Biblioteca stranie; Sanda Cordoș: Ion Vinea: un scriitor între lumi; Andreea Păstârnac: Mitologie insulară; Alexandra Cătană: Lectura spaţiului în poetica lui Paul Claudel şi Şerban Foarţă.
Sonia Elvireanu nu compară operele între ele, nu face valorizări temporale (pentru că numai timpul stabilește perenitatea unei opere), ci doar interpretează textul din punctul de vedere al cititorului, dar al unui cititor avizat, sau cum spune chiar autoarea în deschiderea volumului: ”Interpretarea lui e un fel de rotire de albină în jurul unei flori în căutarea nectarului, despre care vorbeşti altora pentru a-i apropia de miraculoasa floare, creaţia”.
Leviathan.ro
|
de Pușa Roth 12/16/2018 |
Contact: |
|
|
