Răspunsuri la ancheta Observatorul : anul 2018 si ce asteptăm de la 2018 ( II )
* În 2018 am fost 4 luni în România și am șofat peste 6.000 Km: din Bucovina în Banat și din Maramureș în Oltenia.
Pe cât de frumoasă este România pe atât de mare îmi este dezamăgirea dată de situația social-politică ...nu comentez, comentariile-s pe toate buzele, drumurile și canalele TV ...
În 2019 voi fi octogenar, niciodată nu am așteptat nimic, toată viața am trudit pentru ceea ce voiam să realizez, toată viața am trecut obstacole societăți. Mai greu sau mai ușor...sau deloc. Acum nu mă gândesc la realizări ...am o dorință: să mă întorc la casa mea din Ardeal, cu grădină și livadă, să am doi câini; nu să mă păzească, să-mi fie prieteni adevărați.
Tuturor conaționalilor le doresc sărbători frumoase, pline de bucurii. La Mulți Ani !
Dr.Dumitru Pădeanu ( Corneliu Florea ca scriitor ) Winnipeg
* Pe lângă activitatea profesională și viața în familie, anul 2018 a însemnat pentru evoluția personală aprofundarea teoriei dipolilor vortex prin stabilirea unor legături între mărimi fizice din megacosmos și mărimi fizice din microcosmos, rezultatele obținute fiind publicate în Edict – revista educației.
Doresc ca în anul 2019 să traduc această lucrare științifică în limba engleză, pentru a fi publicată pe academia.edu și, dacă este posibil, în Observatorul.
Sărbători fericite! La mulți ani!
Tudor Vasile
* Anul 2018 a fost o îmbinare de evenimente şi trăiri care vor reprezenta, în timp, mulţumirea că am fost alături de oameni dragi. Printre micile lui bucurii se numără : apariţia cărţii ,, Faţete de cristal”, dedicată fiului meu- Cătălin- care a împlinit 40 de ani în 2018, faptul că nepoţica mea- Antonia- a început să priceapă tainele şahului şi să intre pe calea reuşitelor şi bucuria că mama mea a păşit sănătoasă prin al 93-lea an de viaţă. Succesele elevilor mei la examenele în care au avut ca probă Fizica, disciplină la care i-am pregătit, sunt alte mulţumiri ale acestui an.
Colaborarea cu multe reviste culturale, edituri, scriitori, prieteni, participarea la evenimente culturale deosebite, sunt alte repere ale anului 2018. Recunoaşterile lor prin diverse articole, dicţionare, primirea în Liga Scriitorilor Români, au reprezentat o apropiere în plus.
Observatorul de Toronto şi colectivul său de conducere ocupă un loc aparte în sufletul meu prin faptul că nu m-au uitat, mi-au trimis periodic imagini şi veşti privind evenimentele importante desfăşurate în spirit românesc în îndepărtata Canadă şi au publicat secvenţe din opera mea literară precum şi critici referitoare la ea.
Faptul că acest an a marcat ,,Centenarul Marii Uniri” mi-a oferit bucuria de a participa la câteva antologii dedicate acestui eveniment măreţ şi de a fi cu sufletul şi gândul la înaintaşii noştrii, la membrii familiei mele, care au participat efectiv la cele două războaie mondiale şi să le dedic cuvinte de înalţare şi neuitare.
Mulţumirile mele se îndreaptă acum, în final de 2018, către familie, prieteni, colaboratori, toţi cei care mi-au fost aproape, fizic sau moral, în multiplele împrejurări ale unui an cu toate tipurile de zile.
Aştept cu optimism anul 2019, cu speranaţa de sănătate şi putere pentru a continua proiectele pe care le am şi cu dorinţa de a-i fi mai de folos nepoatei mele, în formarea şcolară, prin mutarea mea în oraşul în care locuieşte ( Piteşti).
În pragul sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, doresc tuturor românilor, cititorilor acestor rânduri: gânduri de bine, de pace în lume şi un An Nou cu împliniri.
LA MULTI ANI!
Virginia Vini Popescu
* Alo! Alo! Nu te aud bine. Vocea îţi este înghiţită de moliciunea zăpezii. Străbat frânturi de colindă până la mine. Ce spui? Şi la tine ninge? Te-ai plimbat tocmai prin târgul de crăciun? Eu n-am reuşit decât să trec într-o zii liniştită printre tarabele lăcătuite încă. Mici colţişoare în care visele de iarnă aşteaptă serile de decembrie pentru a fi eliberate şi trimise spre stelele ce pâlpâie în ritmul bătăilor de inimă pe firmament.
Ai gustat castanele prăjite? Sper că te-ai gândit la mine atunci când le-ai cojit. Ţii minte degetele noastre înnegrite de ele? De atingerea lor fierbinte în timp ce încercam să ne culegem reciproc fărâmiturile dulci de pe buze?
Alo! Alo? Pătrunde vocea mea până la tine? Mă auzi? O, da... am înţeles întrebarea ta. Doar răspunsul îl mai caut... Doreşti într-adevăr să fac retrospectiva anului trecut?
Poate ar trebui să căutăm perspectiva şi nu retrospectiva unui an în care acţiunile de teroare, războaiele globului, masele refugiaţilor ne umple de nelinişte. Colac peste pupăză – oare este vorba de colacul de salvare? - a mai venit şi Brexitul peste Uniunea noastră Europeană care nu reuşeşte să fie unită... Paradoxal dar în acelaşi timp asemeni unui simbol al speranţei, răsună mesajul scriitorului israelian Amos Oz îndreptat de curând cancelarului german, Angela Merkel, subliniindu-i rolul de „lider al lumii libere“.
A fost un an zbuciumat în care continentele s-au cutremurat de durere, mirare, frică, o perioada de timp în care bătrâna noastră Europa a căutat soluţii – observi şi tu ambivalenţa cuvântului? – împotriva dezbinării, pentru menţinerea valorilor democratice, soluţii, emulsii cosmetice de întinerire care, după cum ştim cu toţii, nu pot face minuni, nici să dispară brazdele adânci ale sufletelor... Ştii ce cred? Oamenii ar trebui să înveţe să râdă unii cu alţii, să se bucure de idei constructive. Avem nevoie de armate constituite de soldaţi Svejk clonaţi cu milioanele, antieroi care să nu glorifice conflictele armate. Da, observ că şi în acest an am omis să propun geneticienilor să se axeze pe căutarea genei respectului faţă de viaţă. Iată un ţel demn de urmat – chiar dacă pare de neatins – în anul următor. Cine ştie? Uneori ne sunt auzite glasurile de cei cărora le vorbim în vis...
Îţi simt zâmbetul din voce acum. Recunosc, cu tine am purtat lungi conversaţii în braţele lui Morfeu. Legănată de el, cu gândul la tine, cu tine...
Anul mi-a oferit cadoul dragostei familiei şi al prietenilor, care îmi sunt în mod neschimbat la fel de apropiaţi ca întotdeauna. Afecţiunea lor m-a însoţit, mi-a oferit ocrotire şi putere în zilele înnorate ale cerului vieţii. Sper că am reuşit să reîntorc, măcar în parte, căldura ce mi-a fost oferită.
Mă refer acum şi la copiii care profită de terapia mea, de orele de muzică, artă, etică, literatură şi matematică petrecute cu mine.
Mă bucură fiecare literă scrisă, fiecare cuvânt rostit în gând şi aşternut pe hârtie.
Textele mele au trăit şi în acest an mai departe, renăscând pe scena Teatrului Merlin, la Radio Timişoara prin interviul realizat de Felicia Ristea, în revistele în care obişnuiesc să public. Amintesc selectiv: Jurnalul Bucureştiului, Alchemia, revista digitală a scriitorilor din Israel, Observatorul Toronto, revista internaţională a timişorenilor, BJT2006, Taifas Literar, Temeschburger-Heimatblatt, Banaterra, revista de literatură şi arte vizuale, Ficţiuni...
Te aud şoptindu-mi: Julia, ai avut un an bogat...
Ai dreptate, nu uita însă că nu obişnuiesc să-ţi povestesc totul. Viaţa rămâne mai departe aşa cum am descris-o în anii trecuţi: un coş umplut cu smochine dulci şi migdale amare...
Cred că merită să ne reamintim de formularea lui Jaroslav Hasek:
„Fericit şi clarvăzător e cel ce în viaţă se străduieşte să trăiască aşa cum ar dori să trăiască după moarte“.
Alo! Mai esti aici? An Nou fericit! Fie să fim cu toţii ocrotiţi de iubire!
Julia Henriette Kakucs
|
Observator 12/14/2018 |
Contact: |
|
|
