Frânturi de veșnicie o carte a dnei Lia Filotea Ruse
Lansarea de carte a dnei Lia Filotea Ruse a avut loc în cadrul unei întâlniri a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec (ASLRQ) prezidată de dl. poet Adrian Erbiceanu, la Centrul Comunitar din Côte-des-Neiges. La lansare au fost prezenți numeroși membri ai comunității noastre, care au adus aprecieri elogioase poeziei Liei Ruse și au salutat apariția noii cărți a dânsei.
Volumul de versuri al dnei Lia Filotea Ruse Frânturi de veșnicie, apărut în acest an la Editura Singur din Târgoviște, este o nouă revelație a poeziei sentimentelor și armoniei descrise de dânsa. Abordând versul în același inconfundabil stil ca în volumele precedente, Lia Ruse nu creează de loc o repetiție cântând iubirea care se desfășoară strâns legată de manifestările naturii. Poeta descifrează adierea vântului și a frunzelor, apusurile, răsăritul soarelui, prezența florilor, a pădurilor, a zăpezilor, a anotimpurilor ca o manifestare a iubirii universale care animă totul. Originea acestei dualități, iubirea unui cuplu integrat în fluxul universal al naturii, care se manifestă tot ca o ființă vie, o regăsim în literatura transmisă din timpuri mitice și în creația poetică folclorică din România, în poeziile de dragoste ale lui Mihail Eminescu, dar și în epoca Romantismului în Europa, ca de exemplu în picturile și poezia lui William Blake în Anglia, sau Delacroix în Franța.
Titlul acestei cărți, Frânturi de veșnicie, ascunde sub coperți, un timp real, care începe în mod miraculos în ziua de naștere a poetei (13 Mai) și se derulează încet, trecând de la un anotimp la altul...dar trebuie să vedem că, de fapt, veșnicia stă ascunsă în clipă, în moment, iar Lia Ruse, reușește cu ochiul minții și al sufletului să meargă în întâmpinarea și descoperirea acestei eternități, redând-o în versuri. Observăm că pentru a invoca veșnicia este nevoie de lungimea de undă a iubirii duale cuplu-natură, care transcede clipa, dar și de un anume sunet și frecvență a versurilor, a ritmurilor și a rimelor. Prin acest ultim volum de versuri Lia Ruse a ajuns la o perfecțiune a viziunii și a expresiei sale.
Câteva exemple:
Prin aer crud, trudesc să se filtreze/ Sunetele ceasornicului, grave,/ În gesturi şi candoare să mimeze/ Dulci ritualuri de priviri suave./ Vise frumoase… farmece ce-ndeamnă…/ Iubiri de basm prinzând, cu dor, trecutul,/ Culori roşcate şi tandre-n sărutul/ Ce-a fluturat arzând pe buză, Toamnă! (Se smălțuie grădina)
Sau poezia O cupolă a extazului
O cupolă a extazului e-acum!... /Se argintează cântecul în iarnă,/ Lama frigului taie aer şi fum/ Şi-un nor, căzut, începe să cearnă…/ Se-aud fluturi rotindu-se uşor,/ În balet deschis, nebănuit de blând,/ Şi râd până în copilărescul dor,/ La nunta sărbătorită pe pământ./ Prin flaute trec cântece uitate/ Şi pe pământ învie o poveste,/ Pe-un ecran magnific, inimi mirate!/ Ceru-i deschis şi lunecă o veste. /Ca-n miracol, pe nor doarme zeul dalb/ Visează o lumină rătăcită…/ E alb, oriunde vrei să te-ntorci, tot alb/ Şi, ninge ca-ntr-o simfonie şoptită…
Printre poeziile care trec prin anotmpuri, din ce în ce mai mult se amestecă în timpul prezent și amintirile. Poeta spune des: Îți amintești? Mai știi...etc. Astfel apar frânturi din trecut, cu valențe eterne, în poezii dedicate Casei Părintești, Țării, Astrului Culturii Românești (Mihail Eminescu), Marii Uniri (în poezia 1859 Farul Marii Uniri), Doamna și Domnul General (la 94 și 100 de ani). În această ultimă poezie dna Lia Ruse evocă pe fosta ei profesoară de științe naturale și pe soțul ei, care era general.
MAI ŞTII
Ce lumină înaltă! Mai ştii cum suna/ Clipa verii în noi şi iubirea din ea?!/ Gust de vânt am simţit…/ Ne-agăţau zeci de scai Paşii verzi,/ într-un ritm pe un cântec de nai…/ Amândoi turburaţi - se vedea - era clar,/ Ne-am trezit aruncaţi în tangoul de jar!/ Ce lumină-naltă! Pe piciorul de plai /Am rămas… erau flori, era vis, era rai./ În lumina de-atunci… şi-n mijloc de amiaz,/ Năuciţi de dor eram... cu soarele-n extaz…/ Alergau herghelii de fiori-n artere,/ Era foc dogorât de suflet în vrere… ………………………………………………………. Înscriindu-ne „vis”, toată viaţa, pe frunţi,/ Noi am fost doi iubiţi cununaţi, azi cărunţi…
După câteva poezii dedicate Sărbătorilor Crăciunului, Copilului Isus și Anului Nou, cu o extraordinară vivacitate, punctată uneori de melancolie, primăvara revine cu Sărbătoarea Paștelui (poezia Cândva de Sfintele Paști), iar ciclul anotimpurilor își continuă desfășurarea. Cu această carte avem 1 an complet, din mai până în mai anul următor, dacă nu mă înșel, însă nu putem să nu observăm cum trecerea timpului a fost observată de către poetă după legi elastice, cum bine notează și dl. Constantin P. Popescu în prefața acestei cărți. Căci timpul s-a comprimat sau dilatat în funcție de percepția lui, a curs mai repede sau mai încet, iar uneori, clipa a devenit eternă (și adaug, pentru că poeta a întrevăzut profunzimea timpului, la ale cărui coordonate a adăugat și poezia).
În final, aș vrea să vă dezvălui și un amănunt mai personal. M-am aplecat asupra creației literare inspirante a dnei Lia Ruse, care îndeamnă la contemplare și la reflecție, pentru a doua oară, după ce anul trecut am scris câteva pagini despre o altă carte dânsei, ...și comparam la un moment dat, relația strânsă a poetei cu natura cu picturi din renașterea italiană, quatrocento, în care regi, demnitari și Madone apăreau întotdeauna frumos și armonios încadrați de natură, ca și cum natura ar fi fost o continuare a calităților pentru care aceste personaje erau iubite și venerate. Probabil că pe undeva, comentariul meu a fost reținut, sau poate că dna Lia simte oricum această strânsă legătură cu natura, în care dragostea dânsei de frumusețe și virtute găsește întotdeauna un aliat, și iată că, am avut plăcerea și surpriza să descopăr că imaginea de pe coperta volumului de poezii Frânturi de veșnicie , poză în care poeta este așezată grațios pe un fotoliu cu o carte în mână, într-o grădină frumos îngrijită și totodată misterioasă, mi-a confirmat viziunea care am avut-o, încadrând-o pe poetă într-un peisaj miraculos, în care armonia între om și natură este într-un balans care frizează perfecțiunea. Felicitări, dna Lia Ruse pentru acest volum de versuri în care ne putem regăsi și felicitări editurii Singur din Târgoviște pentru includerea dnei Lia Ruse în colecția lor.
Notă: Prezentarea de mai sus a fost făcută la lansare de către poeta, jurnalista și pictorița Eva Halus
|
Eva Halus 12/6/2018 |
Contact: |
|
|
