REMEBERANCE DAY
Cum am mai scris si cu alte ocazii, suntem, Românii stabiliti în Canada, confruntati zi de zi cu schimbårile pe care trebuie så ni le impunem nouå însine pentru a nu råmâne marginalizati de cåtre socitatea din care facem acuma parte. Ducem desigur în sufletele noastre credinta, iubirea si istoria tårii natale, a României, dar nu este bine a ne închide în ele fårå deschidere cåtre tara de adoptie. Iar una din aceste “deschideri” este si participarea la sårbåtorile specifice locului de aici: Thanksgiving, Haloween sau Rememberance Day.
La începutul venirii mele în Canada m-a uimit macul cel rosu înfipt la butonierele tuturora, dar n-am dat atentie acestui amånunt. În anii urmåtori, când i-am observat pe cei care distribuiau macii, persoane în vârstå, uneori invalide, care invitau cu un zâmbet cuceritor pe toatå lumea så ia maci si så verse o micå donatie, am început si eu så contribui, fårå så fi stiut încå nimica despre semnificatia lui. Fiind frumosi, am strâns an de an macii în sertarul biroului ca pe o colectie de obiecte decorative.
Anul trecut înså am asistat la o scenå care m-a impresionat în mod deosebit: la intrarea unui supermarket, un båtrânel plasat într-un cårucior de invalid cu o cutie plinå cu maci în fatå si o alta in care strângea banii colectati îsi etala în public imensa bucurie de a distribui acesti maci. Veselul båtrânel le spunea copiilor povesti din råzboiul al cårui veteran era, iar vocea sa avea atâta haz si talent cå puradeii nu mai vroiau så plece. M-am oprit si eu så ascult povestile lui, timp în care am observat cå lumea, ca så nu-l întrerupå, se “autoservea” cu maci, dupå care puneau donatia in cutia de alåturi. Cum båtrânelul absorbit în povesti nu urmårea ce se întâmplå cu macii lui, la sfârsitul povestii l-am întrebat dacå nu se teme cå cineva se va servi cu maci fårå så contribuie la fondul respectiv. Mi-a råspuns cu un zâmbet deschis cå nu are nici o problemå dacå cineva ia maci “pe gratis” dar cå el personal nu crede cå se întâmplå asa ceva, cåci în anul precedent el a strâns cea mai mare sumå din toatå zona administrativå pe care o deservea. A revenit apoi la povestile lui, de data asta despre semnificatia sårbåtorii Remeberance Day si a macului care o însoteste. Atraså de irezistibilul såu farmec, am råmas så-l ascult.
Canada celebreazå Remeberance Day la ora 11 a zilei a 11 din luna a 11 a fiecarui an când, timp de douå minute se påstraezå un moment de reculegere pentru a onora soldatii care au murit in cursul nu numai a celor douå råzboaie mondiale, dar si în cel din Coreea, Afganistan si altele. Data sårbåtorii veteranilor de råzboi vine de la 11 Noiembrie 1918, când s-a semnat Armistitiul, iar numårul canadienilor sacrificati atunci a depåsit 115.000, cifrå importantå la o tarå cu o populatie relativ micå, cum e Canada.
Am aflat cå semintele de mac pot rezista ani de-a rândul dacå solul nu este deranjat. Astfel, macii au gåsit un sol ideal pe locul cimitirului cunoscut ca “Frontul de Vest” si covoare întregi de maci acoperå în fiecare an mormintele soldatilor råpusi. Din 1920, “Legion Branches” vindeau maci de hârtie ca så asigure asistentå famiilor nevoiase, sa construiascå locuinte pentru båtrâni sau så finanteze programe de ajutor alimentar. Obiceiul a råmas pânå în ziua de aståzi si este modul cel mai simplu si nedureros de a recunoste contributia si sacrificiile la care au fost supusi tinerii animati de idealurile libertåtii ale acelor vremuri, greu de imaginat pentru generatia de azi.
M-am bucurat så aflu despre semnificatia acestei sårbåtori si så pot participa de aici încolo în mod constient la ea. Mi-am spus cå, dacå nu voi putea vibra ca cei nåscuti aici, voi fi totusi alåturi de ei, ca semn de prietenie la adresa tårii de adoptie. Dar cei nåscuti aici nu sunt oare si ei tot atât de departe de evenimentele de la începutul sau mijlocul secolului trecut ca si noi, cei veniti de prin alte meleaguri? Nu suntem deci cu totii, locuitori ai acestei generoase tåri, chemati så vibråm la amintirea a ceea ce aståzi pare imposibil, sacrificarea vietii pentru niste idei?
Så ne oprim deci pe 11 noiembrie la ora 11 din orice activitate, indiferent unde ne vom afla, si så ne gândim timp de douå minute la pierderile de vieti canadiene în råzboaie. Si nu numai. Så ne amintim si så ne bucuråm a fi la unison cu toti cei care locuiesc si îndrågesc påmântul lungilor ierni, al nesfârsitelor preerii, al muntilor stâncosi si al pådurilor de artari, påmânt binecuvântat ce se numeste Canada.
Veronica Pavel
|
Veronica Pavel 11/10/2002 |
Contact: |
|
|
