Bat clopote la Săcărâmb
Bat clopote la Săcărâmb Se-aud prin Timpuri cum răsună, Vibrația lor tânguios Pe plaiul Daciei străbună... Bat clopote la Săcărâmb Plecând din Liturghia Sfântă, Să-i întărească pe Eroi În lupta lor în Veci ne-nfrântă.
Bat clopote la Săcărâmb Vibrația lor Îngerească, Pe câmpuri transformată-n tun Tot Neamul să-l reîntregească. Bat clopote la Săcărâmb Femei, copii, moșnegi le-ascultă, Genunchiul aplecat pe stânci Iar Sufletu-n durere multă... Bat clopote la Săcărâmb Iar lacrimile curg șiroaie, Și se înalță către CER Spinarea să nu se îndoaie!... Bat clopote la Săcărâmb Mai Vii ca Viul din grădină, Ce le acoperă cu flori Plecând să lupte în LUMINĂ. Bat clopote la Săcărâmb În ritmul Inimii Străbune, Vibrația lor n-a-ncetat E Glasul Tău Divin, Române!
N.B. Săcărâmb, sat aflat la 580 m în sudul Munților Apuseni, 5 noiembrie 1916. Desfășurându-se sub auspicii militare, clopotelor celor trei biserici, ortodoxă, unită și catolică (câte trei de fiecare) li s-a dat o altă destinație, prin retopire. La ora 11, cam cinci minute au sunat pentru ultima oară tânguitor, un concert profund răscolitor, la care au participat femeile și copiii în lacrimi, iar moșnegii în genunchi, cu capul descoperit, bărbații în putere fiind deja pe front. La plecarea spre a fi transformate în arme de luptă, după slujba de adio oficiată în limbile română, maghiară și germană la locul numit astăzi ,,monument”, fetele din sat le-au împodobit cu flori...
O ȚARĂ-ÎNTREAGĂ ANTIMIS Noi n-am cerșit acest pământ Și nici furat ogorul, Cu lacrimi l-am udat prin Timp Și l-am sfințit cu Dorul... Arat a fost cu-închinăciuni Însemn de VEȘNICIE, E plin de oase de viteji E plin de vrednicie. Noi n-am furat acest pământ L-am apărat prin Vreme, Cu sângele de Sfinți Eroi De moarte-a nu ne teme!
Din Veac în Veac cu rod bogat Sub cânt de ciocârlie, El a hrănit și pe străini Cu grâu și Apă Vie. Hotarul lui e luminos Ca Soarele în vară, Căci leagă Frații între Frați În Hora SFINTEI ȚARĂ. Acei ce-n Lume Azi muncesc Îi poartă demni solia, Ambasadori fără arginți Grăind de ROMÂNIA! O ȚARĂ-ÎNTREAGĂ antimis Cu Luminoase Moaște, Părți dintr-un Neam Crucificat Ce va-nvia la PAȘTE... Ei cei ce-n Zări sânt risipiți Au Sfântă Misiune, Să spună Lumii că-n Carpați E Inima-i Minune. E ROMÂNIA, ce-n adânc Păstrează amintirea, Că SĂNTEM CHIP DE DUMNEZEU Iar RAIUL ni-e MENIREA!
N.B. Antimisul este pânza sfințită de Episcop din altarul bisericii, pe care se săvârșește Sf.Taină a prefacerii pâinii și a vinului în Sfânt Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
AVEM O ȚARĂ Dragi copii, avem o Țară Dăruită de strămoși, Ce-au luptat s-o întregească În hotarul ei, frumoși. Luminoasă ca un Soare Are deal, câmpii și munți, Ape line fără număr Marea dorită de mulți... Noi sântem a ei comoară Noi sântem cei mai bogați, De-om lucra cu vrednicie Iubitori ca bunii frați! România se numește Și-n curând e ziua ei, S-o sărbătorim cu cântec Și zburdând ca niște miei.
Țară dragă, mama noastră La sân să ne ocrotești, Noi să-ți apărăm pământul Și mereu să înflorești! N.B. Scrisă pentru aniversarea centenarului României reîntregite, de către elevii din clasa I-a, profesoară Raluca Iulia Șișu, București. Stana Bunea - HARPA DE CUVINTE - Jurnal în versuri (vol. VI, nepublicat)
|
Stana Bunea/Montreal 12/1/2018 |
Contact: |
|
|