Bat clopote la Săcărâmb
Bat clopote la Săcărâmb
Se-aud prin Timpuri cum răsună,
Vibrația lor tânguios
Pe plaiul Daciei străbună...
Bat clopote la Săcărâmb
Plecând din Liturghia Sfântă,
Să-i întărească pe Eroi
În lupta lor în Veci ne-nfrântă.
Bat clopote la Săcărâmb
Vibrația lor Îngerească,
Pe câmpuri transformată-n tun
Tot Neamul să-l reîntregească.
Bat clopote la Săcărâmb
Femei, copii, moșnegi le-ascultă,
Genunchiul aplecat pe stânci
Iar Sufletu-n durere multă...
Bat clopote la Săcărâmb
Iar lacrimile curg șiroaie,
Și se înalță către CER
Spinarea să nu se îndoaie!...
Bat clopote la Săcărâmb
Mai Vii ca Viul din grădină,
Ce le acoperă cu flori
Plecând să lupte în LUMINĂ.
Bat clopote la Săcărâmb
În ritmul Inimii Străbune,
Vibrația lor n-a-ncetat
E Glasul Tău Divin, Române!
N.B. Săcărâmb, sat aflat la 580 m în sudul Munților Apuseni, 5 noiembrie 1916. Desfășurându-se sub auspicii militare, clopotelor celor trei biserici, ortodoxă, unită și catolică (câte trei de fiecare) li s-a dat o altă destinație, prin retopire. La ora 11, cam cinci minute au sunat pentru ultima oară tânguitor, un concert profund răscolitor, la care au participat femeile și copiii în lacrimi, iar moșnegii în genunchi, cu capul descoperit, bărbații în putere fiind deja pe front. La plecarea spre a fi transformate în arme de luptă, după slujba de adio oficiată în limbile română, maghiară și germană la locul numit astăzi ,,monument”, fetele din sat le-au împodobit cu flori...
O ȚARĂ-ÎNTREAGĂ ANTIMIS
Noi n-am cerșit acest pământ
Și nici furat ogorul,
Cu lacrimi l-am udat prin Timp
Și l-am sfințit cu Dorul...
Arat a fost cu-închinăciuni
Însemn de VEȘNICIE,
E plin de oase de viteji
E plin de vrednicie.
Noi n-am furat acest pământ
L-am apărat prin Vreme,
Cu sângele de Sfinți Eroi
De moarte-a nu ne teme!
Din Veac în Veac cu rod bogat
Sub cânt de ciocârlie,
El a hrănit și pe străini
Cu grâu și Apă Vie.
Hotarul lui e luminos
Ca Soarele în vară,
Căci leagă Frații între Frați
În Hora SFINTEI ȚARĂ.
Acei ce-n Lume Azi muncesc
Îi poartă demni solia,
Ambasadori fără arginți
Grăind de ROMÂNIA!
O ȚARĂ-ÎNTREAGĂ antimis
Cu Luminoase Moaște,
Părți dintr-un Neam Crucificat
Ce va-nvia la PAȘTE...
Ei cei ce-n Zări sânt risipiți
Au Sfântă Misiune,
Să spună Lumii că-n Carpați
E Inima-i Minune.
E ROMÂNIA, ce-n adânc
Păstrează amintirea,
Că SĂNTEM CHIP DE DUMNEZEU
Iar RAIUL ni-e MENIREA!
N.B. Antimisul este pânza sfințită de Episcop din altarul bisericii, pe care se săvârșește Sf.Taină a prefacerii pâinii și a
vinului în Sfânt Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
AVEM O ȚARĂ
Dragi copii, avem o Țară
Dăruită de strămoși,
Ce-au luptat s-o întregească
În hotarul ei, frumoși.
Luminoasă ca un Soare
Are deal, câmpii și munți,
Ape line fără număr
Marea dorită de mulți...
Noi sântem a ei comoară
Noi sântem cei mai bogați,
De-om lucra cu vrednicie
Iubitori ca bunii frați!
România se numește
Și-n curând e ziua ei,
S-o sărbătorim cu cântec
Și zburdând ca niște miei.
Țară dragă, mama noastră
La sân să ne ocrotești,
Noi să-ți apărăm pământul
Și mereu să înflorești!
N.B. Scrisă pentru aniversarea centenarului României reîntregite, de către elevii din clasa I-a, profesoară Raluca Iulia Șișu, București.
Stana Bunea - HARPA DE CUVINTE - Jurnal în versuri (vol. VI, nepublicat)
|
Stana Bunea/Montreal 12/1/2018 |
Contact: |
|
|
