Închinare
Azi toarnă-n cupe vinul centenar,
Române, chiar departe dacă ești,
Închină pentru Țară un pahar,
Cu dragoste de plaiuri strămoșești!
Mai roagă-te, cum o făceai odată,
Copil, la vremea zorilor de vis,
Pentru destinul nostru scris pe hartă,
Cu lacrimi scurse–n ciob de paradis!
Că ne-au intrat veșmintele la apă,
Of, cum nechează dorul pe câmpii,
Când coase fata, cum cosea odată
Măicuța blândă, florile pe ii!
Deschide cartea și citește-mi rar
Despre cei care, sufletul zălog,
L-au pus pe al Unirii sfânt altar,
Istoriei să-i cânte nou prohod!
Vin printre pagini neamuri: Brătieni,
Maniu, Iorga, Ferdinand, Maria,
Înalții clerici, pâlcuri de mireni!
Lor li se zbate-n piepturi România!
Mai toarnă-n cupe vinul lui Hristos,
Purtăm în noi o sete ancestrală,
Ne dor atâtea lupte, pân’ la os,
Însă avem în libertate- o Țară!
Asemenea, avem copii, nepoți,
Ei ne-or striga pe nume, la mormânt,
Nu vor închide-n fața noastră porți,
Creștem, cum crește iarba din pământ!
De somnul cuibului făcut în trup,
O pasăre măiastră taina-și duce,
Din pâinea păcii, caldă, vreau să-i rup,
Pe umeri de luceferi și de cruce!
Și hai, Române, hai să ne unim,
Căci larg e cerul pentru cine scrie
Și largă-i zarea unde răsărim,
Pe genele luminii, POEZIE!
|
