Coroana Unirii râde sub soare
Merg visător pe câmpul cu flori,
Pictez imaginea ta în crude petale,
Pun pe obraz și pe buze roșii bujori,
Pe ochi pun iriși ce-mi pâlpâie-n cale.
Sprincene aleg, pe încercate,
Din spuza de flori frumos arcuite,
Gene de vis îți pun pastelate –
Flori de iubire-n sărut, prelungite.
Cercei îți pun la urechi. Cerceii
Doamnei care cresc pur, senzual,
Pe unde în voioșie aleargă mieii
Imaginației mele scăldată-n real.
Las pe gâtu-ți gingaş părul sulfină
Să mângâie moale vântul fierbinte,
Trupu-i întins mereu în lumină –
Amfora de flori plantată-n cuvinte.
Merg în genunchi pe câmpul întins
Pictând imagini, amintiri, în crude petale
Sigur am inima scoasă din vis
Și-i pusă-n coroana Unirii sub soare!
Sânge şi os de român
Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru , Doamne, că-s român,
În oase port romani şi daci,
În sânge cântecele dragi.
Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalț pe munții plini de soare,
Înot pe valurile din mare.
Sunt spuma crezului şi-a vieții
Pe orizontul dimineții,
Sunt un simbol de libertate,
Dorință veşnic de dreptate.
Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când țara-i zid făcut din noi.
Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morți, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt şi bun
Că-s sânge şi os de român!
Încrâncenare
Încrâncenare tristă e trădarea voastră,
Vipere, susținute de noi, vot cu vot,
Năruiţi, nemernicilor, un veac de Unire
În care-am crezut și asta nu-i tot.
Geme nemulțumirea amară în noi,
Nu ne tratați ca pe nebunii de rele,
Țara se aprinde, cine o va stinge
De intrăm adânc și-n alte belele?
Încrâncenarea tristă e trădarea voastră,
Ridicați privirea, crezând în Dumnezeu,
Îngenuncheați în fața Sfintei Uniri,
Îndepliniţi credinţa de-a fi uniţi mereu!
Disperare
Disperarea zvâcnește pe umerii noștri,
În Numele Binelui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în stradă.
În stradă, Doamne, cât pot să rămân?
Rugă
Dă-ne, Doamne, dragostea-ncercării,
Unirea noastră firesc, fără război,
Nu ne lăsa-n otrăvurile durerii
Aduse din cucută în viaţa cu noroi.
Nu ne lăsa, o, Doamne-n crucea sorții,
Ținem lumânarea dreaptă în credință,
Nu vrem îngenuncheri la poarta morții,
Vrem țara s-o salvăm din suferință.
Dă-ne , Doamne, metafora iubirii
Cu vise noi în zbor de porumbei,
Nu lăsa încrederea în aripa pieirii,
Zborului în mâini de derbedei.
Hoitarii toți la cârmă-s, la putere
Și ne-ntărâtă frate contra frate,
Dă-ne, Doamne, marea Ta avere,
Unirea veşniciei, fără moarte!
Vise strânse cu făraşul
Ţara strânge vise cu făraşul,
Dimineaţa le preia din uşi poştaşul,
Le pune frumos în cârca luminii
Să le urce-n cerurile lumii.
Dumnezeu le-aprinde, să ardă frumos.
Unirea ne aduce veacul ei în os.
În câteva zvâcniri, viguros învie
Pata-i luminoasă de mare poezie!
Ce gândesc urmaşii, copiii mărunţi,
Cu grijă, frumos, în vise crescuţi?
Unirea netezeşte clipele abrupte,
Ţara are forma pâini aburinde!
Flacăra din sânge
În inima iubirii e-nfiletat un bec,
Dumnezeu a dăruit energia cerească,
Un porumbel interior zboară în cerc
Pictând îngeri de speţa omenească.
În exterior lumina are umbra nocturnă,
Sabia vieţii pictată iese din teacă,
Îngerii adună cenuşa crucii în urnă,
Flacăra din sânge cu lacrimi s-o şteargă!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit şi îngenuncheatul apus
Creştetul meu desenează un semicerc.
Între apus şi-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul Unirii nu are răspuns!
Altar de suflet e Unirea
Altar de suflet e Unirea
Şi mă închin la sânul ei
Înfăşurat în amintirea
Luminilor din ochii tăi.
Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorinţă,
Las luna în ascunse storuri
Cu braţul plin de romaniţă
Să facem cruci într-o clipită
Cochetăriei prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.
Altar de suflet e Unirea
Şi mă închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât nemărginirea
Mai lasă îngeri pe pământ!
Pe sub sârme de lumină…
Pe sub sârme de lumină
Trec schelete de rugină,
Beau apă de la izvoare
Din călcâi de căprioare
Împletesc raze din pene
Peste visul ce s-aşterne
S-avem ţinte de lumină
În urcuşul din retină.
Înnoim clipă de clipă
Din vioara sub aripă
Şi bem apă din izvoare
Din călcâi de căprioare
Punem sufletul pe buze
Pictate de buburuze
Sub schelete de rugină
Unde ţara mi-i regină!
|
Marin Moscu 11/26/2018 |
Contact: |
|
|
