Ion Segărceanu : ”Vis și Poezie” (antologie)
Recent a apărut , sub egida prestigioasei edituri ”Nasha Canada Publishing” din Toronto, volumul antologic de versuri „Vis și Poezie” de Ion Segărceanu.
Într-o aleasă ținută grafică, acesta cuprinde o grăitoare selecție din suita celor 21 de volume de poezii ale autorului, în ordinea publicării lor de la debutul editorial până în prezent, oferind imaginea de ansamblu a întregii activități lirice a poetului.
Evident, selecția e realizată cu vădită parcimonie, ea reprezentând doar o parte din bogata și îndelungata creație a autorului, ajuns acum la venerabila vârstă octogenară...
Așa dar, în prezentul volum se regăsesc o serie de poezii datând încă din perioada studenției autorului, până la cele realizate în epoca maturității sale creatoare, la care s-au adăugat cele cinci volume apărute după stabilirea poetului la Toronto, în martie 2002.
Tonalitatea generală a poeziilor selectate este aceea a intenselor emoții ale autorului, în diferitele momente ale trăirilor și inspirației sale. În această ordine avem bucuria de a ne reîntîlni cu o seamă de memorabile creații care, prin titlurile și mijloacele
poetice, dau adevărata măsură și individualitate a semnatarului lor.
Din toate acestea răzbat, cu fiorul lor liric specific, aleasa conștiință artistică a poetului, acuratețea și expresivitatea limbajului său bine cumpănit.
În această tonalitate ni se relevă, desigur, și poeziile antologate din remarcabilul volum „Pururi iubirea”, ”lucrate” cu o măiestrie de veritabil poet („Moartea singurătății”, „Poem de veșnicie”, „Alunecând, alunecând”, „Cât ard pe culmi”, „Robiți de-o dragoste adâncă”, „Balada lunii în doi”, „Va ninge, va fi iarnă și târziu” etc.). Antologia este însoțită de un grăitor grupaj de fotografii color, ilustrând diferite momente incipiente ale „devenirii întru ființă” (v. Constantin Noica), din viața personală de familie și din perioada deplinei maturități creatoare a autorului.
În finalul volumului respectiv, sub titlul „Ultimele”, este reprodus un grupaj de cinci poeme inedite, care se prefigurează ca o deschidere către noi și tentante orizonturi lirice ale autorului.
Una dintre aceste concise poezii este reprodusă și pe coperta finală, sugestiv ilustrată, a antologiei respective.
Aceasta este simbolic ititulată „Stânca”:
Ai fost o, Doamne, stânca vieții mele
Și crezu-nmugurit de timpuriu,
Prin care mi-am durat un rost sub stele
Așa cum sunt, cum am râvnit să fiu.
Adeseori m-a năpădit urgia
Și-am îndurat nevoi, dureri și chin,
Dar Tu mi-ai dat îndemnul și tăria
De-a fi stăpân pe propriu-mi destin.
Și astăzi, nins de anii-n scăpătare,
Superbu-mi vis pe aripi mari mă poartă
Și din înalturi de azur și soare
Tu îmi deschizi spre Tine largă poartă...
|
Geo Stroe 11/22/2018 |
Contact: |
|
|
