Sub zodia liber-schimbismului
Marile mutaţii istorice, numite îndeobște revoluţii, au însemnat schimbări de paradigmă, adica de idei, de proiecte de societate etc. cu efecte în viitor. Pe măsură ce istoria se apropie de sfârșit, durata efectelor a devenit medie, scurtă și subscurtă.
Așa a fost și anul revoluţionar 1989, al cărui val a trecut și peste ţara noastră. După atâta amar de ani, s-a revenit la sistemul politic pluripartit, de care și alte ţări socialiste surori se despărţiseră, începând cu 1944, forţate de imprejurări, fără regrete…
Dar, dupa 45 de ani, lumea era cu totul alta. Nici capitalismul, nici socialismul nu mai erau ce-au fost. Cele două lagăre, conform terminologiei marxist-leniniste, au evitat o încăierare de proporţii, graţie coexistenţei pașnice asigurate de războiul rece, punctat, e drept, pe alocuri, de puseuri de temperatură la limita incandescenţei. Totul s-a rezolvat cu bine…
Până la urmă s-a ajuns la concluzia, că mai bine se dărâmă cortinele de fier și se face o fuziune capitalist-socialistă, conform teoriei convergenţei celor două sisteme, teorie vehiculată prin anii ’70 ai secolului trecut. A ieșit ceva hibrid, astflel că, astăzi, nu mai este nimic care sa nu fie hibrid…
Revenirea la sistemul pluripatit a declanșat și la noi o frenezie pluripartidistă fără precedent. Partidele istorice, dinainte de 1944, se străduiau să se resusciteze, sufocate de febra înfiinţării de noi partide, pe cele mai diverse ( și mai hibride!) criterii: ideologice, profesionale, entice, de cartier, de bloc, de scara de bloc, familiale etc. Partide de stânga, de dreapta, de centru, mai la stânga sau mai la dreapta, fronturi, uniuni, convenţii, mișcări, alianţe…De lungă durată sau efemeride, care n-au dansat decât o campanie electorală.
În această ambianţă pluripartidistă, profesorul universitar Ṣtefan Cazimir, specialist în caragialistică, a înfiinţat “ Partidul Liber Schimbist”, care a stârnit rasete, a generat critici. Era , de fapt, un fel de profeţie, că duhul lui Caragiale va patrona sistemul politic post-revoluţionar.
„Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nicio altă operă nu l-a trăit până astăzi și e improbabil că-l va trăi în viitor. Locul Partidului Liber-Schimbist în istoria postdecembristă este fixat definitiv, originalitatea genezei și a manifestărilor sale având darul de a-l face inconfundabil. Nenumărate înjghebări politice vor cădea în cenușa uitării, după ce vor fi umplut cu tumultul lor o vreme, iar Partidul Liber-Schimbist va continua să intrige, să amuze, să contrarieze și să pună pe gânduri, asemenea patronului său spiritual, care l-a împins din ficțiune în realitate” spunea Ștefan Cazimir in 2017
Nu s-ar putea spune ca n-are dreptate.
De la bun început, televiziunea care a transmis revoluţia în direct, a avut un rol esenţial în plămădirea noii societăţi. “ Cu televizorul aţi minţit poporul!” Poporul admite să fie minţit dar frumos, distractiv. Era inevitabil ca și televiziunile să intre în politică, cu un nou suflu, un nou stil , stilul entertainment.
A apărut și primul partid, având la bază un post TV: “Partidul Realitatea” a lui Cozmin Gușă. Unii cârcotași ziceau “ Irealitatea TV” în loc de “ Realitatea TV”. N-are nicio relevanţă. Oricum, cetăţeanul nu-și mai dă seama de ce este real și ce este ireal.
Faza următoare ar fi înfiinţarea unor partide pornind de la emisiuni tv de largă audienţă. Emisiunea “ Te pui cu blondele” a lui Dan Negru ar putea deveni “ Partidul Blond” ( a lui Negru). Cele două emisiuni “ Noră pentru mama mea” și “ Mireasă pentru fiul meu” ar putea înfiinţa “Partidul Mișcarea Matrimonială”, o tema arzătoare la ordinea zilei. Ṣi cum toate trec prin stomac, chiar și politica, nu va putea lipsi din noul spectru politic “ Partidul Mișcarea Culinară” a lui Horia Vîrlan, pe baza emisiunii “ Mama mea gătește mai bine”.
Motive de inspiraţie pentru un alt fel de partide se pot găsi oricând. Partidele stradale de tip “ ocupaţi” au ca model “ Occupy Wall Street”, cele de tip “ salvaţi” s-au inspirit din filmul “ Salvaţi-l pe soldatul Ryan”, “ partidul în blugi”, Mișcarea Populară, care urma să ridice România, s-a inspirit din versurile lui Adrian Paunescu, “ Te salut generaţie în blugi”. Din păcate, vârful de lance, pupila domnului Băsescu, a plecat pe termen nedeterminat, cu o însărcinare personală, în Costa Rica. Partidul nu se mai poate ridica nici pe el, darămite România…
Spiritul vremurilor, la noi și prin alte părţi, este liber-schimbismul (corect-politic!): de conștiinta, de ideologie, de partid, de ţară, de spiritualitate, de partener/ă de viaţă, de orientare sexuala etc.etc.
Post-democraţia nu mai are nevoie de partide în sensul clasic al cuvântului. Politica trebuie să fie cât mai aproape de popor , să pătrundă până în intimitatea vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, așa cum face televiziunea.
Ṣi acolo , la centru, în creierul Uniunii Europene, toate grupurile parlamentare s-ar putea uni într-o buna zi într-unul singur: popular și european. Cu excepţia câtorva partide care trag spre extreme, toate sunt populare și europene.
Apa trece, pietrele rămân. Istoria curge, dar liber-schimbismul rezistă.
Nicuşor Gliga
Norwich/Anglia ,
|
Nicuşor Gliga 11/21/2018 |
Contact: |
|
|
