Subiectiv : Pe aici nu se trece
Așa cum stau lucrurile astăzi, avem o lume fărămițată de discordii, antagonism și neîncredere.
Nici nu se putea mai rău ca atât.
Am început să ne scoatem ochii unii la alții, să ne ciomăgim reciproc pe unde apucăm și să ne urmărim după un colț de stradă cu o bâtă, cărămidă sau chiar un pistol în mână pentru a ne elimina definitiv dușmanul.
Câtă vreme o vom putea duce așa? Există o soluție de aleviere a acestei situații?
Care dintre noi dorește să fie martorul zilnic al unui nou atentat asdupra unor ființe nevinovate ce s-a întâmplat să fie într-un anumit loc, la o anumită oră, unde era mai mai bine să nu se afle?
Și cu toate astea nimic nu pare să schimbe situația în care ne aflăm.
Înăuntrul nostru ne macină un număr de viruși foarte nocivi infiltrați în noi prin arterele canalelor de televiziune, ziare și social media ce permanent, zi și noapte, aduc la cunoștință știri reale sau fabricate, nu despre ce e bine făcut, ci despre ce e considerat mai râu, mai neadevărat și mai corupt. Aerul pe care am ajuns să-l respirăm este pestilențiat cu atâta negativism și răutate, încât nu e de mirare că tot ce vedem că se întâmplă în jurul nostru să ne schimbe din ființe pașnice și raționale, în fiare sâlbatice.
Ideologii politice și religioase, lupte înverșunate între clase divizate pe avut, crez și culoare a pielii și mai ales apartenența la o categories au alta au contribuit la confuzia general ce în ultimă instanță se revarsă în acțiuni izolate sau în grup cu urmări tragice pentru întreaga societate. Întrebarea mea este: cui se datorează această situație?
Cine a contribuit și în mare măsură continuă să contribuie la crearea și promulgarea acestor disensiuni, și pentru ce o fac? Unde putem găsi răspunsul?
Într-unul din articolele mele mai vechidin Observatorul , întitulat ”Dileme” am scris următoarele:
Între altele, paradoxal, a devenit evident faptul ca exodul de immigranţi din Africa şi Orientul Mijlociu ce continuă să creeze haos în majoritatea ţărilor europene, ce pentru fiecare dintre noi pare un fenomen aproximativ nou, a fost prevăzut şi planificat nu mult după primul război mondial de către Coudenhove-Kalergi, recunoscut drept părinte al Uniunii Europene, cu scopul de-a crea o masă de indivizi de rasă mixtă cu caracteristici subintelectuale, uşor de manipulat.
În cartea sa „Praktischer Idealismus” Kalergi a indicat (în 1925, cred) că viitorul Statelor Unite Europene nu va fi poporul vechiului continent, ci un fel de oameni-robot produşi prin amestecare multinaţională fără altă calitate decât aceea de-a fi conduşi de elita conducătoare. În continuare el proclamă abolirea dreptului de autodeterminare a statelor europene în care se va elimina democraţia, guvernanţii aleşi de popor nu vor avea putere de decizie pe plan naţional iar poporul se va amesteca cu celelalte rase astfel ca identitatea naţională să fie total anihilată.
Aceste teme încep să se întrezărească astăzi în tot ceea ce vedem că se întâmplă în multe ţări europene.
Scopul curentelor ultra-progresiste, a multor guverne (printre care şi cel canadian) şi apelurile constante ale ONU care recomandă insistent să acceptăm milioane de refugiaţi pentru a reface natalitatea scăzută din ţările europene, Canada şi America, este acela de-a transforma identitatea acestor popoarelor într-o masă de indivizi fără coeziune etnică, istorică şi culturală. Planul Kalergi este fără îndoială blueprintul înfăptuirii unui guvernământ unic totalitarian în Europa şi întreaga lume.
Ilie Şerbănescu într-un articol recent pe internet în care explică problemele economice din Grecia, scrie că Aristotel, marele filozof grec ce a trăit în 384-322 î.e.n., spunea: „Democraţia este calea cea mai uşoară către tiranie” Tot el constatase că „democraţia este una dintre cele mai corupte forme de organizare statală, întrucât statul devine captiv în mâinile unor mici grupuri de interese capabile să manipuleze cu uşurinţă masele în scopul îmbogăţirii personale în timp ce populaţia este ţinută în sărăcie lucie”.
În această stare de fapte tot mai evidente astăzi, națiunile lumii, moștenitoare ale tradițiilor naționale și a celor religioase, încearcă în disperare să contrabalanseze eforturile celor ce înmping lumea pe calea globalizării.
Aici nu mai este vorba de simple partide politice în lupta pentru cucerirea puterii într-un stat sau altul, ci de o organizată structură politică uiniversală planând ca un nor deasuprta omenirii, ce prin puterea banului și influenței, deține în hățuri, politicieni, partide, guverne, propaganda, finanțele și învățământul.
Baza structurii noastre sociale moștenită din străbuni, familia și religia, au fost fost cele dintâi sacrificate prin înlăturarea din școli a religie și organizarea unor foruri sociale ce au menirea să protejeze copii de părinții lor.
Controlul părințiilor asupra programului școlar a fost suspendat iar tănăra generație a ieșit în viață călăuziți de idei contrare celor ale părinților.
Astăzi privim neputincioși starea de lucruri la care s-a ajuns, numărul crescut de deviați sexuali, transgenderi, drogați și bolnavi mintali.
Acordând cu unii producători de filme futuristice, tabloul prezent este numai capitolul de început al problemelor de așteptat în viitorul apropiat.
Probleme și mai grave ne pândesc din umbră sub forma valului de imigranți lăsați cu bunăvoie să împânzească orașele noastre aducând cu ei religii, culturi și obiceuri diferite de ale noastre, dar și evoluția tehnologică și automatizarea ce vor elimina zeci de mii de locuri de muncă.
Inteligența artificială, progresul automatizărilor în industrie și agricultură vor crea produse ieftine, dar milioane de oameni fără lucru, trăind din ajutor social mizer, nu vor fi capabili să le obțină.
Nu încape îndoială că valoarea fințelor vii, a omului, va fi fără însemnătate. Asta e ceea ce deja vedem că se întâmplă în jurul nostru.
Atunci ce e de făcut? Răspunsul nu e un mister, se află în noi inșine. Puterea celor ce vor să schimbe lumea e în mâinile noastre. Nu trebuie să ne lăsăm intimidați de minciunile lor, de argumentele lor așa zis științifice, de morala lor găunoasă și de politica corectă cu care ne-a momit la situația prezentă. Trebuie să-i oprim la barricade: Pe aici nu se trece!
Toronto / Nov 2018
|
David Kimel 11/18/2018 |
Contact: |
|
|
