Fente evanescente
Schimbare radicală
Ce-o fi dat în biata fată
De când e la casă nouă?
Umblă ca o curcă beată,
Parcă-i tot ninge și plouă.
Omniscient
X de hobby nu se lasă,
Ia în seamă orice sursă:
Peștele-a căzut în plasă,
Cursul a căzut la bursă...
Dandy dâmbovițean
Miresmat Eros Versace,
Cu baston de Ceylonie
Și gătit la patru ace,
Parc-ar fi scos din cutie.
Inseparabilitate
Parc-am fi formați în maclă
Și sudați prin legământ,
Căci și morți fiind, în raclă,
Tot ne ținem de cuvânt.
Rétorul
Slova lui leagănă țânce,
Fete farmecă la curs.
Lui nu-i da nici să mănânce,
Dă-i să țină un discurs.
Discreție intrafamilială
Murdărind din rea credință
Rufele familiei,
Au găsit de cuviință
Să le spele-n sânul ei.
Târguială
- E cu vin barelul, nene?
- Cu. –O.K. Îl dai cu cât?
- Suta. –Nouăzeci, oltene!
Nu l-a dat. L-a dat pe gât.
Frate bun cu Prepeleac
Să te crucești la hanap.
Trebi de-ale lui Nilă Chioru:
A dat vinul peste cap
Și, tot peste cap, ... ulciorul.
Din sertar – scos la lumină
Când era mai puritană
Își dosea op-ul prin blană,
Iar de când e libertină,
L-a dat, op-ul, la lumină.
Best-seller-ul zilei
Când punea de plămădeală,
Stăteam – sincer – la-ndoială.
Când i-a dat citire, fata,
Recunosc că m-a dat gata.
Cerere și ofertă
A scos mama de vânzare
Un macat și trei covoare.
Nu pot să dau cu ghiocul.
Ce-o da târgul și norocul.
Disperare
Suflă vântul în codârlă,
Leagă teie de curmeie,
Dar belelele curg gârlă.
Nu știe-ncotro s-o ieie.
Superlativ, dar relativ
Cel mai dugleș printre trânzi,
Cel mai post printre bolânzi,
Cel mai chior printre miopi:
Calcă-n străchini și dă-n gropi.
Catalizator
Pe-un codru de mămăligă
Mai c-ar trage la cotigă.
Când i-adii de-un tulburel,
Dă și inima din el.
Caracter antinomic
Zi-i că-i rost de-o bere șvabă
Și ți-ar merge și la dracu’.
Cum îi pomenești de treabă,
Se dă înapoi ca racul.
Antipozi
În contraste se aruncă
Și se-mparte-n două fracții :
Se dă-n vânt după distracții,
De bolnav se dă – la muncă.
Antidoturi
Unu-avea darul vorbirii,
Altul - deh! – darul beției:
Primul – leac contra muției,
Cel secund – contra treziei.
Pe propria piele
De parcă l-a lovit damblaua,
Își dă, lucid, cu socoteala:
Nu face pielea cât dubala
Și nici daraua cât ocaua.
Începutul sfârșitului
Un pitic, ajuns om mare,
A crezut că țara-i oarbă
Și, vorbind de prosperare,
Și-a făcut o dâră-n barbă.
Leica va umplea balerca?
Uns de-un haplea la domnie
Pivnicer la vinărie,
Își făcuse gâtul leică,
Iară pântecul balercă.
Polundra!
Stâlp de sprijin pe covertă,
Totuși, îi lipsea o doagă
Când a acceptat oferta.
Și-acu-i slugă la dârloagă.
Păcală – păcălit
Cum îți joacă soarta renghiul!
Nu-și închipuia Păcală
C-o s-ajungă el, mehenghiul,
Să rămână de dârvală.
Schimbare de macaz
Puștiu-și tempera necazul:
O să-i tragă-o săponeală.
Mama a schimbat macazul
Și l-a făcut de dârvală.
Deghizat în om, la pândă
Supărat că-n lac nu-i pește,
Îmbrăcat, ursu’,-n palton:
„Deal cu deal se întâlnește,
Darămite om cu om!”
Cui i-i greu, cui i-i ușor
Deputatul e pe val,
Că-i amonte, că-i aval,
Iar votantul, pe tarlale,
Greu la deal și greu la vale.
Viespe războinică
Pișcă-o viespe-un porc. Un poco*.
Porcul – c-o să-i deie-un Yoko**.
-Mare brânză! N-ai decât!
Și-i mai pune-un ac. În rât.
*Un poco (span.) – un pic; puțin; ceva.
*Yoko (niponă) – lângă; alături. Aici: denumire a unei lovituri de picior în luptele marțiale.
Un tramvai de pensionari
Controloru-n prag. Sticlete.
Își declină calitatea.
Nici amenzi și nici bilete.
Care-i cauza? Etatea.
La masă – argument forte
Rața – una. Guri – vreo nouă.
Unu: - Am vrea vreun șold și noi...
- Câte șolduri are...? –Două!
- Da părinți avem câți? – Doi.
Pudic - el, ea – degajată
Sânii botul dau să-și scoată,
Poala fustei – pân-la brâu.
- Gluma cea cu doi din grâu?
- Nu pot, că-i cam ... decoltată.
Deficit dublu
Din incompetență, insu-și
Creă mare deficit.
Prin urmare, insul însuși
Este-n mare ... deficit.
Graba costă
Cum nu chiar la orice pas
Are timp să pregete,
Pupăza-l duce de nas
Și-l joacă pe degete.
Unde doare,-acolo dă
Focul cum era încins,
Aducând vorba de vrană,
Locutorul dinadins
A pus degetul pe rană.
Defect mnezic
N-am uitat momentu-n care
Îl prinsei c-un irmilic
Și, oricât e azi de mare,
Mi-i la degetul cel mic.
Nici cu tocuri la pantofi
Incapabil a disjunge
Mozáic de mozaíc,
Piticanul nu-i ajunge
Nici la degetul cel mic.
Sperjur
Jură mâța,-n nevricale,
Că n-a pus laba pe-un pui,
Dar ce mai la deal, la vale,
Când eu însumi o văzui!
Efect ... curativ
Mă crucesc cum bați din limbă
Și cum depeni din picioare.
D’aia-i trupu-ți ca o drâmbă,
Gura – ca o ... sunătoare.
Ordonatorul ... ordinii
Este-o forță creativă
Reglând tot ca din condei,
De aceea și-n derivă
Lumea-i la ... deriva ei.
Un detaliu lipsă
Dans, cântări, sonor-efectul,
Fast, confetti,-nsuflețire –
Era totul, doar talentul
Lipsind cu desăvârșire.
Taină ... civilă
Nu-i flotilă ce debarcă
Și-o speranță: minima.
Conul carul și-l descarcă,
Iar cucoana – inima.
Suflete rănite
Nu e loc de cale-ntoarsă,
Nici nu-i mustră cugetul.
Ea – pe fost – veninu-și varsă,
El deschide-i sufletul.
Destine trepidante
Se-ntretaie sorțile,
Li se-nnoadă ațele.
Ea deschide porțile,
El întinde brațele.
Că-i cuminte și cu minte
Drag mi-i omul cel cuminte,
Nimenea nu-i suflă-n ciorbă,
Că-i deschis nu doar la vorbă,
Ci-i așijderea la minte.
Rețetă de --- vorbire
Dacă-ți pare mutulică,
Plimbă-l, dragă, pe potică,
Descleștează-i fălcile,
Spune-i cum plâng sălciile...
Ipoteză
Omul curios, se pare,
Negru, galben, alb, mulatru,
Are-o genă din născare:
Să despice firu-n patru.
Incident în secția de votare
Membrii secției „Rechinul”,
Când au despuiat scrutinul,
Neieșindu-le tocmeala,
Mai n-au despuiat ... rivala.
Creator locuri de muncă
Generosul hriu-hriu-hrio
Dă samsarilor travaliu:
Mi ți-l cumpără angro,
Ți-l vând apoi în detaliu.
Nu căta firma că-i falsă.
Vorba ceea: Bani să iasă!
A pus șeul sub țolic
Să-și croiască un butic.
Scris pe ușă, la intrare:
„Magazin cu dever mare!”
Mulți înainte!
Rotunjește moș Chiperi
Nouăzeci de primăveri.
Are limba dezlegată
Și mintea nezdruncinată.
Acvariul – motiv de ceartă
Mâța, când scâncește-a pește,
Moșu-o ia la trei păzește
Și-i arată,-n scrânciob, bățul:
Tot dezmățu-și are-nvățul.
Leac pentru dezlegare de limbă
Pe când studia țambalul
Parcă-i stătea-n gât partalul,
Dar, cum auzi marimba,
I se dezmorți și limba.
Mândra ... cere sacrificii
Azi o salbă, mâine-o țoală,
Tot deznoadă, bade, punga,
Dup’-o vară, îndelunga,
Se trezi cu punga goală.
O oră de rai
Juca ultima lui cartă.
Își găsise paradisul,
Da-ntr-o zi l-a scos de toarte.
La pachet. Cu tot dichisul.
Supărare pân-la moarte
Nu-i iartă vecinului
Că-i făcuse nora țoapă,
Are-un dinte contra lui
Și întruna-i sapă groapă.
Seamănă, dar ... nu răsare
Diplomat* și el, himeră,
Nu la Moscova sau Delhi,
Unde-s toți de carieră.
Diplomat de „Pamblicelli”**.
*Diplomat – aici: licențiat; deținător al unei diplome de studii superioare.
**„Pamblicelli”- denumire ironică a unei instituții de învățământ superior cvasicunoscute sau obscure (gen „Trei lulele, trei surcele”).
Cine-o caută-o găsește
O cam dase pe furate
Și-acum umblă cocârjate,
Două gloabe deșelate:
Le-au făcut divan pe spate.
Cviți la plată?
Prinzând chelnerul cum fură,
I-a plătit după orândă,
Că i-a scos doi dinți din gură.
Șefului el – cu dobândă.
Bea, Grigore, agheasmă
Eu, gurmand fără de vrană,
Mă-nsurai c-o dobrogeană
Și de-atunci pân-azi, măi nene,
Mănânc numai dobrogene.
Misterioasă chemare
Se făcea că,-ntr-un container,
Se-ascundea un prinț: Alzheimer...
E, de-atunci, numai pe ducă:
Umblă-n dodii, hăbăucă.
Rău cu rău, da-i mai rău fără de rău
Supărată. Price nouă:
I-am scos cloșca de pe ouă.
Ea, care vorbea cât nouă,
Acum nu zice nici două.
Un apel, dar ce-argumente!
Când: „Să bem, dar cu măsură”,
Ți-a ieșit un sfânt din gură.
Când: „Să bem, că viața trece!”,
Ți-au ieșit nu doi, ci zece.
La necaz de dorul lelii
S-a-ntâmplat, de ziua crucii,
Ca să-i dea lelea papucii
Și, urmare țăcănelii,
Umblă-așa, în dorul lelii.
Belea pe capul omului
Zici că-i bun de dat cu paos:
De cum iese soarele,
Și la treabă, și-n repaos
Doarme de-a-n picioarele.
Mai ceva decât Căniță*
Unde cinci au a desface,
El ține de-al șaselea.
Orice-i dai să facă, face
Numai pe de-a-ndoaselea.
*Căniță –aluzie la personajul din schița „Căniță, om sucit” de I.L.Caragiale.
|
Nicolae Matcas 11/18/2018 |
Contact: |
|
|
