Dinspre răsărit spre apus
Dinspre răsărit,murmurând agale,
Cernute ěn clepsidra timpului trecut,
Sosesc ěn mintea-mi visătoare,
Amintiri si locuri de-nceput.
Din copilărie,cu-n glas blajin,duios,
Bunica mă alintă si-mi zâmbeste,
Spunându-mi că-s si-acum frumos
Si că mereu,din cer,ea ma iubeste.
Din tineretea-mi vesnic visatoare,
Mă-nvăluie miresmele întăiului sărut,
Când iubirile-mi vesnic călătoare,
Doreau mereu un nou început.
Din dulcea casă părintească,
Mama-si sterge-o lacrimă de fericire,
Iar tata ar dori să mai trăiască,
Alături de nepoate,cu iubire.
Acasă,trei fete bune si frumoase,
M-asteaptă-n prag cu bratele deschise,
Sunt bogatiile mele pretioase,
Ce-mi umplu zilele de vise.
De peste ocean si mări albastre,
Se-aud glasuri suave de nepoate,
Patru fete ce-s ale noastre
Sperante,de viată peste moarte.
Dinspre apus,mă cheamă vesnicia
Si-n umbra ei voi fi mereu prezent
Cu voi,trăindu-mi bucuria,
Că-n amintiri nu voi fi absent.
|
