Odată
Odată știam să te caut de semne,
Și-n eul iubirii să-mi găsesc hărăzirea,
Azi tăcerile-ți port în nescrise poeme
Și-n cuvinte anoste îmi înec neiubirea.
Odată știam să te port peste pleoape,
Și cu așchii de gânduri să-mi învălui visarea,
Azi mă-mprăștii cu soarta printre vise mioape
Și-n mirări orbitoare îmi sădesc resemnarea.
Odată eram două lacrimi într-una,
Și o stare de sete, peste timp aruncată
Azi, de ești, ori de sunt, mi-e aproape totuna,
Degeaba
Degeaba-ți proptești răsăritul pe gene,
Strângând amintiri și-ndoieli între pleoape,
Că-n viul meu mut și-nvelit în blesteme
O altă tăcere îmi este aproape.
Și chiar de-mi răstorni infinitul pe umeri,
Ca-n tâmpla uitării să-mi închid necuprinsul,
Nu ție-ți stă scris de mirări să mă numeri,
Nici mie nu-mi stă să-ți arăt Paradisul.
Așa că degeaba mi te-nghesui prin viață,
Că n-am să-mi întorc iar privirea spre tine,
Să văd doar o umbră, plămădită din ceață
Și nu pe femeia plămădită din mine.
de Rudy Roth
|
de Rudy Roth 11/11/2018 |
Contact: |
|
|
