Interviu cu Cosmin Neidoni
E.I. Care este sursa principala de inspirație pentru cartea “Viata la 40 de ani”?
C.N. Sursa de inspirație este viața însăși în imprevizibila ei desfășurare, cu toate nuanțele ei, cu toate luminile și penumbrele care însoțesc, ca un murmur permanent, activitățile noastre. Sunt o fire preponderent emoțională si predispusă la contemplație și din acest motiv, find cu antenele ridicate, încerc să captez realitățile proxime, dându-le colorotaura subiectivă a trăirilor mele interioare.
Dincolo de cele trăite sunt inspirat și de cărțile pe care le citesc. În fond, dacă stau bine să mă gândesc, materia primă a cărții “Viața la 40 de ani” a fost dată de amestecul dintre trăiri, lecturi și o semi-permanentă dispoziție către filosofare. Acesta este și motivul pentru care am ales eseul ca formă de expresie. În perimetrul lui se îmbină cel mai frumos palpitul emoțional al vieții și rigoarea abstractă discursului filosofic.
Mi-a fost dat sa întâlnesc, pe parcursul vieții, oameni care mi-au marcat, prin felul lor de a fi, propria mea traiectorie vitală. Scriind cartea am adus la suprafață substratul luminos și determinant al oamenilor al căror chip mi-a rămas fixat pe retină. M-au impresionat mult și acele femei care, iubindu-mă, au revărsat în sufletul meu, parte din propriul lor zăcământ aurifer și propria lor zestre sufletească. Lor le-am dedicat, ca punct arhimedic al cărții, un mic exercițiu de admirație.
E.I. În afara de scris, ce alte pasiuni ai?
C.N. Scrisul și cititul sunt pentru mine cele mai mari pasiuni în orizontul cărora pot trai cele frumoase competiții cu mine însumi.
Îmi place să fotografiez. Am un DSLR semiprofesional cu care mă străduiesc să surprind cadre interesante. Folosesc obiective cu care sa pot acoperi o plaja cât mai largă, 18-105 mm, 70 – 300 mm și un obiectiv macro cu reproducere 1 la 1 (focala fixa) cu care fotografiez gâze și vietăți mici și plăpânde. Îmi place să fotografiez florile, și, când ies în natură, fac și fotografie de peisaj. A fotografia și a scrie sunt, într-un anume fel, indeletniciri metafizic înrudite. În ambele cazuri este vorba de o decupare din plaja imensă a realității a unor secvențe care, puse frumos în scenă, pot genera stări de spirit și emoții.
Îmi place pianul. În casa părintească, la Recas, am un pian și de fiecare dată când sunt acolo, seara, când se liniștesc toate, îmi place să cânt și sunt atras foarte mult de liniile melodice scrise în tonalități minore, ele redau cel mai fidel melancoliile mele interioare. Nocturnele lui Chopin sunt fascinante, în sfera lor îmi (re)găsesc toată liniștea de care am nevoie din când în când.
Îmi place sa înot și să ma plimb cu bicicleta. O fac pentru a mă păstra în formă și pentru senzația de libertate pe care o am atunci când pedalez sau înot.
E.I. Ce simte un autor atunci când cartea ii este prezentata la târguri internaționale?
C.N. Frumoasă întrebare. Simte, fără îndoială, o mare bucurie. Cartea, gratie editorului, a ajuns la târgurile de carte din Leipzig și Paris, urmând, tot în acest an, să fie prezentă și la târgul international de carte din Madrid.
În altă ordine de idei cartea a fost propusă pentru traducere în limba chineză și sper să fie tradusa ulterior și în germana și engleză.
Cea mai mare satisfacție a unui autor este să-și vadă cartea hoinărind prin lume, câștigând vizibilitate și public. Cartea, odată apărută, își are propriul ei destin independent de destinul celui care a scris-o. Sunt, așadar, încântat, dar în același timp vreau să-mi păstrez contactul cu justa proporție a realității, spunând, fără a simula modestia, că mai am încă foarte multi pași de parcurs. Am mult de învățat, de citit și de scris. Nu vreau creșteri spectaculoase, ele au în subsidiarul lor ceva periculos. Îmi doresc să pot asimila lecția subiacentă a fiecărei etape parcurse. Câmpul semantic al noțiunii de succes nu se suprapune decât parțial peste orizontul semantic al cuvântului popularitate.
E.I. Ce autori te inspira și cu care ți-ai dori din suflet să colaborezi?
C.N. Dintre autorii români mă inspiră cel mai mult Andrei Plesu și H.R. Patapievici. Mă raportez la ei cu admirație, numindu-i modele veritabile de scriitură si atitudine intelectuală. Andrei Pleșu este, la momentul actual, cel mai valoros eseist român. În perimetrul scrierilor sale găsesc cu o bucurie aproape juvenilă cele mai frumoase și fecunde acrobații stilistice rafinate până la sublim.
Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro
Dintre autorii străini îmi plac foarte mult Alain de Botton si Adrian Morgenstern a cărui carte, 199, am tradus-o și prefațat-o în limba română.
Sunt însă și alți autori a căror scriitura o urmăresc cu plăcere: Cartile contelui Alexander von Schönburg, Martin Page sau ale filosofului francez Alain Finkielkraut.
E.I. Cum reacționezi la recenziile pozitive dar și la cele negative?
C.N. Deocamdată nu am citit recenzii negative ale cărții, dar sunt deschis sa le citesc și sa văd în ce măsură pot desprinde din ele o lecție sau o informație profitabilă în ordinea edificării mele.
Recenziile pozitive mă bucură, dar mai ales mă bucură sa vad viziuni și interpretări diferite ale cărții, iar asta mă duce cu gândul la un studiu a lui Umberto Eco care face vorbire despre faptul că fiecare cititor potențează noima cărții, dându-i o nouă interpretare.
E.I. Povestește-ne putin despre coperta și mesajul acesteia.
C.N. Hmm! Imaginea de pe copertă, pentru ca tot vorbeam de pasiunea pentru fotografie, este imaginea ușor stilizată a ceasului pe care îl port și pe care l-am fotografiat, punându-l deasupra unui Motto al lui Lucian Blaga:
Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire – şi totuşi, Te rog: Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.
Voiam sa sugerez imaginea plastică a unui vers din Vergiliu Irreparabile tempus fugit (Timpul se scurge fără întoarcere).
Dacă îmi este permis să construiesc spontan o metaforă aș spune că și cea mai serenă viață, în pofida oricăror încercări de a-i opri trecerea, îmi pare a fi doar jocul ludic al unui fluture care bate din aripi în zarea de lumină și penumbră a unui inert apus.
E.I. Poți să ne povestești câteva lucruri despre ultimul tău eveniment literar?
C.N. Cu drag! Cel mai recent eveniment literar la care am participat în calitate de autor a fost Târgul de carte și muzică Libris de la Brașov, în urmă cu o săptămână. În cadrul târgului am (re)lansat în tandem cu autorul Cezar Pârlog, care îmi este bun prieten, cartea mea “Viata la 40 de ani“ și cartea lui, “Ce mult te-am iubit”. A fost un eveniment foarte reușit, cu public numeros și elegant.
În cadrul târgului am întâlnit și alți autori admirabili cu care împărtășesc un frumos sentiment al solidarității de breaslă.
E.I. Ce ai în plan pentru proiectele viitoare?
C.N. Am în plan sa citesc mult, anul acesta am de citit cel putin 43 de cărți. Apoi vreau sa scriu, dar nu oricum, vreau sa scriu foarte bine, sa scriu cărți în care să se regăsească, cu neliniștile, cu bucuriile și speranțele lor cititorii.
Am început să scriu o nouă carte. Fur timpului, ori de câte ori pot, clipe de răgaz pe care să le dedic scrisului și cititului.
Scriu, de asemenea, articole de scurtă analiză politică și socială pentru Republica, având onoarea de a publica alături de nume consacrate din publicistica românească: Cristian Tudor Popescu, Florin Negrutiu, Moise Guran, Claudiu Pandaru, Loredana Voiculescu și alți autori și jurnaliști pe care îi admir. Anul viitor voi aduna toate aceste articole între coperțile unei cărți.
E.I. Ce sfaturi ai avea pentru un tânăr talentat care dorește să îți urmeze pașii?
C.N. Eu nu sunt cel mai în măsură să dau sfaturi, am la rândul meu nevoie de jalonări obiective, însă pentru a oferi totuși un răspuns, voi spune, parafrazându-l pe Balzac, că dacă ești în posesia unui talent veritabil și vrei să crești ca autor trebuie să citești zilnic 200 de pagini și să scrii 20. Vorbind în alți termeni aș spune, așadar, că talentul este doar o condiție prealabilă însă nu este câtuși de putin suficientă. E nevoie de răbdare și consecvență, dar și o limpede ajustare a mijloacelor în raport cu scopul propus. Când ai perspectiva finala, când știi unde vrei sa ajungi, fiecare pas, oricât de mic, este un triumf cu valoare de stimul.
E.I. Cum interacționezi cu publicul tău?
C.N. Mă întâlnesc cu publicul cititor la târguri, în cadrul lansărilor, dar cel mai adesea în interacțiune directa pe Facebook. Cu o parte din ei vorbesc frecvent, primesc feedback-uri și răspund cu drag la fiecare în parte.
Învăț de la cititori, ei sunt barometrul micii mele reușite de pana azi, gratie lor cartea își croiește propriul ei drum. Fără cititori cărțile își pierd rațiunea de a fi.
În ecuația autor – carte – cititor, accentul supremei validări cade pe dimensiunea cititorului. Pe termen lung autorul își poate câștiga propriul pariu literar doar în măsura în care trecerea timpului aduce cu sine noi cititori, altminteri orice carte devine fatalmente un produs cultural perisabil. Criticile, recenziile sunt mereu bine venite, însă în absența cititorilor ele nu pot valida, prin ele înșele, valoarea intrinseca a niciunei cărți.
Eu sunt conștient de acest fapt și din acest motiv ma înclin reverențios în fata celor care, din sutele și miile de cărti, își apleacă interesul și asupra cărții mele.
E.I. Consideri ca piața din România este promițătoare în ceea ce privește pasiunea pentru citit? Unde crezi că ne situam în momentul de față?
C.N.Pe termen scurt și mediu apetența pentru carte în Romania nu este, din păcate, promițătoare.
În momentul de față, un autor care scrie și publică în Romania se confruntă cu următoarea realitate: piața romanească de carte este cea mai mica din Europa, îngrijorător de mica, cotată fiind la aproximativ 65 de milioane de Euro. Știți de ce spun îngrijorător de mică? pentru că, Lituania de exemplu, cu o populație cam cât Bucureștiul are o piață de carte de 200 de milioane de Euro, adică de trei ori mai mare decât a noastră. Ca să înțelegem unde ne situăm, vă spun în completare că cea mai mare piață de carte de pe continent este în Germania. Aici piața editorială generează o cifra de afaceri de aproape 7 miliarde de Euro.
În România sunt putin peste 1 milion de cititori, dar din acest număr doar aproximativ 50.000 sunt cititori activi, adică cititori care întra săptămânal într-o librărie, care sunt la curent cu aparițiile editoriale și care își acordă zilnic timp pentru lectură. Este trist, dar în Romania, o spun cu îngrijorare, 51% din populație este analfabeta funcțional.
Pentru majoritatea autorilor români a trăi din scris este o utopie absolută. Eu nu cunosc mai mult de 5 scriitori care să își permită luxul de a trăi din drepturile de autor. Structural vorbind, piața noastră de carte nu permite tiraje mari. Cărțile de poezie, bunăoară, au tiraje rușinos de mici. Chiar și de o sută sau două sute de exemplare.
Din motivele menționate mai sus ar fi nevoie de o strategie coerentă la nivel național pentru încurajarea lecturii. Editorul cărții Viata la 40 de ani, Libris Editorial, cu care am un parteneriat foarte bun, derulează o campanie de stimulare a lecturii numită “Respect your Self, acordă-ți timp pentru lectura.” Editorii au însă limitările lor și se confrunta cu aceeași sumbră realitate de pe piața românească de carte. Gustul pentru lectură este o chestiune de educație, așadar noi, ca oameni adulți, avem nobila misiune de a-i educa pe copiii noștri să citească, iar cea mai bună metodă în acest sens, este să ne vadă pe noi înșine citind.
Uite, am sa povestesc o mica întâmplare. Într-o zi, fiica mea, Antonia, de 5 anișori, a venit la mine și mi-a spus: Tati, am scris și eu o carte. Știi cum se numește? Se numește Viața la 4 ani. M-a impresionat tare mult și am conștientizat acut valabilitatea acestor cuvinte: copiii, minunați prin frăgezimea modelabilă a minții lor, învață ceea ce trăiesc și vad în jur.
booknation.ro
|
Emanuela Istrate 11/1/2018 |
Contact: |
|
|
