Veniți români la Alba
Veniți români la Alba, la Sfânta Sărbătoare,
Că s-amplinit un secol, de ROMÂNIA MARE,
Un veac decând căzură, nedreptele hotare,
Veniți, veniți la Alba, l-a neamului chemare.
Ne cheamă azi eroii, ce stau ascunși sub glie,
Veghează la hotare, la Scumpa Românie,
La Praznicul cel Mare, veniți, cu toți românii,
V-am dăruit o țară, în ea să fiți stăpânii.
Cu flamuri tricolore, în sunet de fanfară,
În straie de paradă, cu dragoste de țară,
Se-apropie de Alba, cete mari, ca valul,
Români din toată lumea, sărută azi Ardealul.
Veniți români la Alba, la Templul Românesc,
S-aducem mulțumire, Tatălui Ceresc,
Ne-a dat o țară mândră, Țara Românească,
Și-a ajutat eroii, ca s-o întregească.
La nouăsuteopșpe, aici s-a dat citire,
La vrerea românească: Noi toți voim Unire,
De-aici s-a dus în lume și-a fost recunoscută,
ROMÎNIA MARE, Țara Întregită !
Veniți români acasă, la Sfînta Sărbătoare,
Oricât sunteți departe de-a patriei hotare,
Clopotul Întregirii, ne cheamă iar acasă,
Ne-așteaptă mama noastră, în haină de mireasă.
Veniți români la Alba , să vă-ntâlniți cu frații,
Ne cheamă iar pământul, stăbunii și Carpații,
Să-ntindem hora mare, din deal și până-n vale,
Să cântăm de Unire și să ciocnim pocale.
Cetatea Întregirii
În Cetatea Întregirii, frumos tulnicul răsună,
De se-aude-n toată țara, toții românii îi adună
În Cetatea Întregirii, la cea Sfântă Sărbătoare,
Că s-a împlinit un secol, de la România Mare.
Din Cetatea Întregirii , de privești în depărtare,
Îl vezi pe Mihai Viteazul cum se-apropie călare,
Și pătrunde în cetate, pe-al său cal triumfător,
Fericit că toți românii s-au unit sub Tricolor.
În Cetatea Întregirii, vis de aur s-a-mplinit,
Sub o singură coroană, toți românii s-au unit,
De sub lespedea de piatră, zboar-un glas spre infinit,
Este-a lui Mihai Viteazul, „Asta-i pohta ce-am pohtit”.
În Cetatea Întregirii, între ziduri zac istorii,
Despre robi și răzvrătire, despre-nfrângeri și victorii,
Despre vremuri tulburate, care-au fost pe-aici vreodată,
Cum s-a răzbunat dușmanul, Horea, Cloșca trași pe roată.
În Cetatea Întregirii, stă de strajă Tricolorul,
Străjuiește două timpuri, cel trecut și viitorul,
Cel trecut ne-a dat Unirea, care trebuie păzită,
Viitorul dă speranța, țara trebuie-ntregită.
În Cetatea Întregirii, străjuiesc mândre cătane,
Străjuiesc precum pe vremea legiunilor romane,
În cetate-i mărturie, din adânc spre infinit,
Aici ne-a pus Creatorul, noi de-aiurea n-am venit.
În Cetatea Întregirii, intră Decebal călare,
Pe cap purtând o coroană, cât a Daciei hotare,
În Cetate Mihai Vodă, ce-a pohtit Sfânta Unire,
Îl întâmpină cu fală : Pohta s-a-mplinit! Da ! Sire !
|
