Open doors : „Casa Loma din Toronto“
Deschid fereastra si o dimineata de vara navaleste in casa. Cat va mai tine vremea asta frumoasa, ma intreb? Imi torn cafeaua; ma asez la masa de lucru. In fata mea se odihneste un teanc de coli albe ce ma invita la scris. Foile stau pe fata de masa alba si ea, cu buchete de lalele la colturi. Buchetele sunt cusute de mine, in cruciulite, intr-un alt timp si alt taram, cand o bunica mestera in lucrul de mana imi dezvaluia tainele cusutului.
Ridic ochii spre curtea vecina, obturata de doi ani de constructia unui garaj. Pe deasupra garajului se vede inca mesteacanul frumos care iata, azi are o mesa galbena, prima in toamna aceasta. A mai trecut un an si pentru mesteacanul de pe dealul vecinului. Copacii imprumuta locului din personalitatea lor. “Casa cu mesteacanul” este numita in cartier casa vecinului meu.
Artarul din fata casei mele, care devenea rosu in fiecare toamna, facea parte din poza casei exact ca un timbru pe o scrisoare. Dar in toamna aceasta a pierdut definitiv lupta ce o da de cativa ani cu batranetea. Sta trist, cu frunzele agatate pe crengi albite; dezgolite ici si colo de scoarta, crengile se inalta dezolant catre cer ca niste degete batrane si neputincioase, implorand. Vor veni cei de la Departamentul de Parcuri al orasului si il vor inlocui cu un pom tinerel, subtirel, iar fatada casei noastre va capata un alt aer, cu siguranta va pierde din personalitate.
Vremea calda de toamna tarzie mi-a dat ideea de a face un tur prin gradinile orasului.
Am inceput cu gradinile Casei Loma ce constitue un mic paradis inflorit in mijlocul orasului Toronto. Paduricea si lacul cu nuferi, mica fantana cu cascada, copacii de toate felurile ce imbraca dealul pe panta spre Davenport Rd., fac parte din ansamblul parcului. Am coborat din metrou la statia Dupont. Drumul pana la poalele dealului pe care troneaza Casa Loma l-am parcurs repede, bucuroasa de ziua frumoasa si insorita ce promitea poze frumoase.
Surpriza a fost ca am gasit monumentul imbracat in panza verde de protectie a santierului de constructie, caci Casa Loma este in reparatie.
Casa Loma a fost construiata intre 1911 si 1914 de Sir Henry Pellatt, important om de afaceri din Toronto. Reputatul arh. E. J. Lennoix l-a ajutat pe marele romantic sa-si realizeze visul, acest castel medieval. Ce sa admiram mai intai la aceasta bijuterie de arhitectura? holul mare de intrare inalt de 18 metri cu detalii in acajou sculptat, sufrageria cu lambriuri de nuc, biblioteca ce are un planseu de stejar casetat sau biroul din care se iese intr-un pasaj secret? Domul cladirii adaposteste Gradina de iarna incalzita cu aburi ce circulau prin tevi pe sub pardoseala din marmora alba. Ferestrele inalte, cu vitralii, dau un aer elegant interiorului.
Cele doua turnuri ale castelului, cel scotian la est si cel normand la vest, ofera vederi panoramice ale orasului oricarui vizitator ce se aventureaza sa urce scarile inguste de metal ce duc pe terasele lor.
Camerele de baie ale apartamentului lui Sir Pellatt si cele ale apartamentului sotiei sale, dispuneau de ultimele comoditati la moda in momentul constructiei. Marea colectie de arta a lui Sir Henry Pellatt se odihnea in Galeria Paunului iar gradinile ce se intindeau pe cinci acri si jumatate puteau fi contemplate dintr-o sala speciala din aripa de vest. In turnul de est, la etajul al doilea se gaseste un muzeu militar, colectia de arme a regimentului Queen’s Own Riffles, al carui membru pe viata a fost Sir Henry Pellatt. Panourile de stejar, sculptate ce impodobesc planseul si peretii salonului lui Henry Pellatt, au fost expuse la Muzeul de Arta din Montreal inainte de fi montate in aceasta magnifica incapere. Sala Rotunda ce se gaseste la etajul intai, este ornata cu stucaturi neoclasice iar peretii pictati in galben sunt marturie a inspiratiei din opera celebrului arh. din sec 18, Robert Adam. Aici se gasesc marturii din istoria restaurarii Casei Loma din 1937 cand a fost achizitionata de clubul Kiwanis, pana azi. Piscina ramasa neterminata, tunelul subteran ce leaga casa de grajdurile domeniului, orga, grajdurile, Pavilionul de vanatoare sunt alte obiective demne de cercetat la o vizita atenta a domeniului.
Gradinile domeniului sunt trei: gradina dinspre nord, cea dinspre sud si gradina-parc de pe dealul ce coboara catre Davenport Road.
Gradina din fata actualei intrari in muzeu este plantata cu trandafiri in culori vibrante ce contrasteaza cu pavajul de piatra de calcar alb al curtii. O fantana arteziana imprumuta din prospetimea ei gradinii.
Intrarea in cladire se facea in 1913 pe latura dinspre sud, acum terasa de pe care admiram parterurile de plante si flori si fantana arteziana. In axa lunga a gradinii se afla un chiosc, loc de odihna si contemplare. Vase de piatra si jardiniere dreptunghiulare gazduiesc plante colorate alese cu pricepere de gradinarii Casei Loma. Pe langa cladire cresc dalii inalte, trufase, de toate culorile. Imediat in stanga, langa Gradina de iarna, se gaseste un monument realizat de artistul Ron Baird, numit “The Legend of the Dragon Tree”. Acesta troneaza in mijlocul asa numitei Gradini Secrete, cu plante pereniale si tufe verzi toata iarna. O gradinita de legume exista altadata aici.
Ultima si cea mai interesanta parte a gradinilor este parcul asezat pe dealul ce coboara catre Davenport Rd., in care arbori majestuosi si plante perene sau anuale, arbusti decorativi si ierburi salbatice de stepa cresc alaturi completandu-se si oferindu-i vizitatorului o ora de liniste si frumusete naturala.
Pentru a patrunde in acest paradis coboram pe langa masivul turn de vest de la poalele caruia o draperie alba de hidrangeea urca neglijent pe ziduri. Aceasta zona este gradina de primavara. Nu foarte colorata acum toamna, surprinzator insa are cateva tufe de narcise albe in floare. Cuiburi de crini de gradina (Hosta), cu inflorescente uscate acum la sfarsitul verii, cu frunzele de diferite culori si texturi, tin companie narciselor si constituie un fundal potrivit pentru florile lor albe. Putin mai jos, urmarind aleea serpuitoare, o mica aglomeratie de plante, stelute colorate roz aprins, m-au calauzit catre poalele dealului, unde o fantana susuranda si un mic lac frematau de viata. Broscute sareau in apa de pe frunzele de nuferi si bondari grasi, vargati se aventurau in florile intarziate de crini de apa si craite de balta; trestii lungi se leganau in vant, iar de pe mal isi intindeau lujerele cateva graminee, specii de iarba elefantului (pennisetum). Fundalul era compus dintr-o ingemanare fericita de artari si stejari ce ofereau semiumbra vegetatiei pitice ligularia si heracleum de la picioarele lor. Cativa mesteceni de Himalaia isi expuneau trunchiurile a caror coaja se destrama in fasii albe, inelare.
Boschetele de cedri, grei sub lianele locale alcatuite din clematis si glicine, mi-au atras atentia in drumul meu. Plantarea in grupuri a copacilor si plantelor are un inteles in aceasta adevarata gradina botanica, fiind o demonstratie a trecerii de la padure la pajistea deschisa cu ierburile ei specifice si plantele perene colorate delicat. Pasari si fluturi isi intretaie zborurile aici, in acest habitat natural.
Aleea din mijloc pe care o foloseau Sir Henry si Lady Mary Pellatt cand veneau dinspre Davenport Road, este inca bordata de grupuri de rododendroni si azalee ca pe timpul lor. Arbustii gasesc un climat propice pe aceasta coasta de deal orientata spre sud. In aprilie specii timpurii de rododendron sunt in floare alaturi de narcise. In lunile mai si iunie azaleele, sanger (dogwood) si aglice (spirea) formeaza ghirlande de o parte si de alta a aleii. Zona ramane inflorita caci vine randul aglomeratei plantatii de crini regali si crini salbatici. Toate acestea se proiecteaza pe un fundal verde in gama larga de nuante ale frunzelor de hosta si ale ferigilor. Paralel cu acest drum se afla asa numitul Woodland Walk, marcat de ierburi inalte, ornamentale, hibrizi de graminee. Scara originala din piatra va fi curand inconjurata de o tapiserie galben-rosiatica alcatuita din frunze de artari si aluni. La capatul scarii, tufe dese de sanger, forsythia si macesi dintre care se itesc perii de Bradford, dubleaza zidul de piatra scund, al gradinii.
Parasesc paduricea; fac ultimele poze cladirii si gradinii de flori, constienta de soarele ce coboara destul de repede. Ma odihnesc in chioscul primitor si incerc sa leg o conversatie cu supraveghetorul gradinii, ce se plimba acum prin zona. Il intreb despre coniferul de langa intrare, un brad cu ace moi ca de matase, ce onduleaza in vant. Omul nu stie sa-mi spuna specia iar pe tablita pomului scrie Brad Rosu; eu insa cred ca este frate cu un brad din Vogelpark din Amsterdam, o fosila printre coniferele ce traiesc acum in lume.
Vecina cu Casa Loma este Casa familiei Austin, devenita Muzeul Spadina. Casa a fost ridicata in 1886 de bancherul James Austin. Patru generatii ale acestei familii au locuit in casa. Mobila interioarelor este de provenienta locala sau importata. Bucatariile si camerele de baie moderne, la acel timp al constructiei precum si finisajele interioare, sunt marturie a stilurilor Victorian, Eduardian si Art Nouveau. Este se pare prima casa din Toronto ce a folosit gazul la iluminatul electric. Gradinile ce se intind pe o suprafata de sase acri, expun 300 specii de plante si flori, vegetale si ierburi salbatice. Bonurile vechi de cumparare a semintelor si rasadurilor gasite intr-o cutie de pantofi, au ajutat la reproducerea aproape exacta a aranjamentele florale din vremea propietarului.
Soarele ce se itea prin frunzisul inalt al stejarilor chema la reverie. Castanii ce fusesera jefuiti de fructele lor tepoase de catre veverite, stateau mandrii in fata intrarii principale, iar cane uriase cu flori rosii si portocalii iti aratau drumul spre intrare.
Clopotei mov, floarea sorelui tarzie, dalii de cele mai neasteptate culori, catifelatul motul curcanului, petunii si muscate, micsandre si carciumarese, zorele transparente cu potire de zahar in degrade, matragune albe, urechiuse galbene lucioase si alte multe flori al caror nume nu-l stiu si pe care nu le-am vazut vreodata, m-au facut sa trec iar si iar pe aleile gradinii.
O frumoasa “floare de hartie”, sangerie si fragila, se inalta cam un metru si jumatate transformandu-si spre varf bogatia de frunze verzi creponate, in petale de un rosu grena pana la sangeriu.
Nu departe, troneaza o frumoasa sera si o pompa de apa cu maneta, asa cum erau cele de la tara in copilaria mea. O mica livada cu meri, pruni si peri face domeniul sa para inca locuit de o familie obijnuita.
Am zabovit aici pana tarziu in dupa amiaza de vara tarzie bucurandu-ma de culorile florilor, de umbra pomilor, de cantecul pasarelelor. M-am intristat la vederea copacului batran, taiat nu de mult, poate un ultim martor al sfarsitului secolului 19. Am privit copiii ce se jucau, ascunzandu-se dupa trunchiul urias al copacului cazut. Numai ca intre noi era un abis de cunoastere. Constienta si recunoscatoare de ceeace traiam as fi dorit totusi sa schimb cu ei locul meu. Din pacate nu se putea. M-am indepartat cu gandurile mele si mi-am propus sa vizitez cele doua gradini la primavara, pentru a ma bucura de culorile vii ale florilor timpurii.
Gradinile pot fi vizitate primavara, vara si toamna. Vizitatorul obijnuit cat si gradinarul amator, pot sa se inspire caci gasesc aici idei de organizare a propriei gradini cu exemplare de plante perene, anuale si de sezon din bogata flora locala.
Vizita placuta!
|
arhitect Mariana Popa 10/25/2018 |
Contact: |
|
|
