Puncţie de vise
Pentru că n-am avut curajul să zbor,
M-am ascuns în cochilia unui melc
Care a plecat la plimbare prin răzoare;
Stăteam adăpostită de frig, ieşeam când era soare.
Pentru că n-am avut curajul să rămân,
Mi-am luat ca şi melcul - traista-n spinare
Şi-am plecat la răscrucile cerului
Întrezărind printre metadatele Căii Lactee, culmile dorului.
Am ales să fiu floarea de nufăr din apa uşor curgătoare a vieţii,
Dar viaţa nu-i o apă uşor curgătoare...
M-am trezit din visare şi-am rugat vântoasele
să mă spulbere în horele norilor,
Iar norii să mă preschimbe în fluturele-alb al viermilor de mătase,
Să fiu vierme de mătase ce mănâncă frunze asimetric lobate de dud,
din dudul înalt din fundul grădinii,
Nu de pe hârtiile perforate de gloanţe,
Să fiu vierme de mătase ce se face cocon
printre crengile spoliate ale arborelui cu fructe negre, mici, cărnoase,
Nu pe talaje...
Rostuind rostul sărbătorii Dussehra în mitul metaforei,
Am ales să fiu dinamica iregularelor stele,
Să fiu floarea de lotus din apa uşor curgătoare a vieţii,
Şi-am ales înainte de toate să fiu fiică, soră şi mamă.
|
Dorina Măgărin 10/22/2018 |
Contact: |
|
|
