Fente evanescente
Cei din urmă vor fi cei dintâi?
Mai să-l legi să stea în clasă, Musai să-l convingi dintâi. Nici acum nu stă pe-acasă: E pilot. De clasa-ntâi.
Baloane de săpun
Când un rétor – fals tribun – O cam ia pe arătură, Parc-ar fi mâncat săpun, De face clăbuci la gură.
Garanție pe viață
Unii-au vrut să-ți ieie scalpul, Alții – mai dihai: și capul. Ține minte: cât voi fi, Fir de păr nu s-a clăti.
Ceva nu se-ncleie
Lipicioși că, pân’ și moartea, De-ar feti, s-ar da la ei. Nu se prinde numai cartea. La examen toți sunt ... clei.
Hleiul și ...cleiul
L-a strigat un văr, Arhonte, Să ridice niște hlei. A ieșit de-acasă glonte Și s-a-ntors acasă ... clei.
N-ájută nici cherpedinul
Síchiș om e nenea Gruie, Scump la vorbă, cu măsură. Nu i-o scoți, vorba, din gură Nici cu cleștele de cuie.
Într-o clipeală
Un danci ștram un miel șuchea. L-a prins paza sub tejghea. Când să-l ia la trei păzește, L-a dat cât ai zice pește.
Una - pui și alta -- boală
Cum o tot trăgea-n sucală, A pus cloșca la clocit, De lejancă s-a proptit, Căci și ea clocea ... o boală.
Clopotele trag a nuntă
Îi dă pinteni murgului, Bate drumul târgului Și tot ceartă hórbotele, Semn c-ar trage clópotele.
Câți pui o să scoată cloșca?
Și-a luat, din târg, Antoșca Fată chipeșă: Matrioșka. Doar că híreșa matrioșkă Toată ziua șade cloșcă.
Cui pe cui scoate?
Soacra nora și-o contrează: Pâinea nu-i place cum face. Dar nici nora nu-i mai brează: Sigur că și ea i-o coace.
Tot zgârcitu-i cel ce pierde
S-au dus la daiboj cu hurta. N-avea terezíi. La opto Le-a prizat zgârcioaica turta. Dar și ei, la plată,-au copt-o.
Teméi pentru avansare
Șefu-nnoadă sau deznoadă, Subalternul dă din coadă. Măgulit de-atâta zel, Și-a pus spete la RENEL.
Ciorovăiala
Două ciori – price de sfadă. Prima-ncepe avatarul, Căci, cum o călcă pe coadă, Îi sări și ei muștarul.
Nici n-o caută și-o pață
Cu vădana nu-i de șoadă: Mai să-i cadă pe cap orcul. Dus la ea să-i taie porcul, A prins purceaua de coadă.
Cu bădița în dumbravă
Se jucau pe tomoiagă, Dar, văzând că nu-i de șagă, A pus coada pe spinare Și-a plecat în lumea mare.
Iarăși soacra e de vină?
Nu și-a pus nora să are, Ci să dea prin răzătoare. Doar că nora,-n loc să radă, Cam trăgea mâța de coadă.
Pentru-a alunga urâtul
Soțul – prins de grija stăvii, Ea, trudind la coada tăvii, Pe vecin l-a zădărât Ca să-i țină de urât.
Coada ce ne bagă-n boale
Chipul ei zeiesc! Și-o coadă Ce-ți trezea vii, dulci, fiori! Dar era și-o altă coadă: De topor. Și-alți – reci – fiori.
Da, ca mâța la patent, Doar că ea nu-i decident
Ca să nu-i acuze-o snoabă – Că nu știu în artă-o boabă, Au votat o schiță șoadă, Ce n-avea nici cap, nici coadă.
În vâltoarea dezbaterilor electorale
De la cap o ia spre crupă, Nu-și asigură nici garda, S-ar putea să se și rupă, Căci prea tare-ntinde coarda.
Cu șapte noduri la pungă
E cult omul și cu minte, Nu-i habotnic, nici eretic, Toată ziua frige linte Și coase petic de petic.
Când să-i lași, tot nu te lasă
Cui să-i pese-n lumea vastă Că ai coastele lipite?! Poate, unui ce pripit e Să-ți pună și sula-n coastă.
Polemică
Luptă cu scântei. Leală. El și ea – duel cu stofă. Ea l-a pus în strâmtoreală, Dar și el a pus-o ... –n cofă.
Efectele rarefierii stratului de ozon
Globu-aleargă-ntre extreme, L-au ajuns niște blesteme: Vară – ou-n prund se coace, Iarnă cu șapte cojoace.
Speranță nestrămutată
Știe vorba înțeleaptă: Apă n-ai - cum să te scalzi? Totuși, stă de ani și-așteaptă C-o să-i cadă colaci calzi.
Grija supremă
Prinsă-n laț, la chibz, ca orbul, Vulpea-și drămuie pulpana: „Bate-m’-ar să-mi meargă colbul, Dar să nu-mi dezbrace blana”.
Vicioasă virtuoasă
Secu', cât de vicioasă, Avea grijă de popor: Cum scoteai capul din casă, Te lua-n colimatór.
Divizarea muncii
Colindau cu colindatul Fete și băieți – tot satul. Copileți și copilețe - Ei umblau cu colindețe.
Certărețele
Ciori stârnind conflictul, vechiul. Prima: „Să-ți apuc priveghiul!” Din alt pom, alternativa: „Să ajung să-ți gust coliva!”
Atmosferă incendiară
Cum crescuse tensiunea - Peste trei sute de volți -, Plutea-n aer fricțiunea: Mai nu s-au luat la colți.
Când ai pică, neica-ți pică
Neavând mai multe-ntrânduri, N-a mai stat prea mult pe gânduri: L-a pus la colț frumușel: Avea colț demult pe el.
Ținta-i mare, ciocul - mic
Cum se antrenau la disc Și cum fu din pepeni scos, I-a tăiat puțin din plisc, Fincă prea era colțos.
Columba și colombina
Colombina - foc și jar - Doarme-n urnă-n columbar, Iar columba, că e vie, Uguie-n columbărie.
Rigoare
Capu,-ntâi, sub comănac, Comănacu,-apoi, pe cap - Lege-a monahismului, Credință teismului.
În derivă?
O corabie pe valuri Omu-n zbor spre idealuri. Nu cumva să-i sune ceasul, Că și-a cam pierdut compásul.
Licărire de moment (Străfulgerare)
Cum scăpase ca prin sită Dintr-o tamjă ilicită! L-a-nțelepțit providența Să-și decline competența.
Franchețe
Mă-ntreba, trufaș, poetul, Dacă știu să-i gust sonetul. Da, sonetu-i, sigur, bun, Doar că este ... loc comun.
Singura nedumerire
Foarte-abil în a percepe Și la toate priceput, Una nu putea concepe: Cum de ea a conceput?!
Certitudine și îndoială
Afișa cu nonșalanță Că purcese grea. Pe șine. Singura nesiguranță E că nu știa cu cine.
Unui scriitor talentat
Fan la must acrit de struguri, Paj cu priză la femei, Doar că, printre beteșuguri, El mai are și ... condei.
Unui chelner
Pare mai scurtat, ciumpeiul, Dar, cu toată oboseala, Când să-ți facă socoteala, Trage frumușel condeiul.
Țăranul
N-are loc pentru creion în torbă: Pită, slană, urdă, un ardei, Însă, când să-ți scoată câte-o vorbă, O aduce bine din condei.
Părintele Savatie
Deși parohia mică, N-a mai stat să-i vină rândul, Împăcându-se cu gândul Că, dacă nu curge, pică.
Subtilizatorul
Nu-l ia nimeni în echipă (Poate, nu-i mare necaz): Cum te lași uitat pe-o clipă, Te-a orbit de la obraz.
Nimeni lipsă la apel
Domn’ căprar, la instruire, N-avea-nvăț de tipicar, Constata dintr-o privire Că e toată gâsca-n par.
Har de Sus
Nu făcea din har bravură. I-l dăduse Domnul ei: Orice spusă, cătătură Ți-o fixa dintr-un condei.
În fața morții
Nevrând să fiu de fazan, Mă dau morții drept Ivan: „N-o fă, coană, pe orbețul: Nu eu ți-am făcut conețul ?!”
Cunoștința și conștiința
Un ins, bietul, se trezi: Își pierduse cunoștința. Altul nu-și mai reveni : Își pierduse conștiința.
Pericol de … tren
Contractând o datorie, Poți să pierzi un lan, o vie… Iar un virus contractându-l, Poți - și viața, și comândul.
Doi puișori
Lângă-un fírav pui de pom, Târș, pe brânci, un pui de om. Primul: hai, să stea ca el. Pruncul sare …. copăcel.
Inundații devastatoare
Viitura se dezmață. Undele ne spun non-stop că Tot ce-au strâns, sărmanii,-o viață Într-un ceas s-a dus pe copcă.
Disperare
Vrând și el să mânce, să se-astruce, Și-a pus traista-n băț, făcându-și cruce, Și s-a dus – nu-l afle nici scatíii – Unde și-a-nțărcat dracul copiii.
Cea mai mică-i zguduită
Raclă. Sfârâie-n feștilă. Trei neveste și-o copilă. Tocmai ea, cea mai necoaptă, Ca să vezi, pică de coaptă!
Prieteni la cataramă
Trei amici de cep și vrană Cântă sâmbăta la strană. Dar eu nu fac cor cu ei Decât seara. La femei.
Vrăbioiul fără chef
Vrăbiile și vrăbioii Pun pe fugă toți șoșoii. Unul nu-i cu vrăbiile: A pierdut corăbiile.
|
Nicola Matcas 10/21/2018 |
Contact: |
|
|