Din ciclul de povești “Asta este România” : Țara lui Mircea Cel Bătrân
Bunicii îi învață pe nepoți, iar nepoții ascultă
Eram la fereastră și urmăream căderea frunzelor din arțarul ce ne străjuiește grădina , când o aud pe Nina:
- Mita, ce bine că ai făcut focul în bibliotecă! E chiar frig!
- După cum vezi nu am aprins numai focul, am pus și fotoliile în jurul lui pentru noi două și Mito, care trebuie să sosească din oraș.
- Văd că ai adus și “Istoria României”. Poate astăzi Mito îmi povestește despre…
- …sigur că-ți povestesc, îl auzim pe Mito din cadrul ușii. Nu am uitat. Ce bine și cald e aici! Vin acuși.
Eu am plecat să aduc cănile cu ceai. Când m-am întors, Nina și bunicul erau aplecați deasupra cărții.
- Mito, de data asta ai pus “cubul’ din partea de sud pe hartă chiar de la început. Dar eu nu știu nimic despre el încă. Data trecută mi-ai spus că fiecare “cub” are povestea lui, adică istoria lui.
- Vezi tu, Nina dragă, dacă Țara Românească, că așa s-a numit în trecut Muntenia, este pe hartă, se datorează mai ales marelui voievod Mircea Cel Bătrân. În timpul lui, partea aceasta a României a fost cea mai întinsă, și așa a rămas până la sfârșitul domniei lui. Asta nu înseamnă că i-a fost ușor voievodului să o păstreze. Într-adevăr el nu a avut bătălii cu ungurii și polonii ca Ștefan Cel Mare, dar mereu a stat de veghe la Dunăre și mereu s-a luptat cu turcii, care îi amenințau țara.
- Mita! Mito! Ia uitați cum trece prin geam umbra arțarului din grădină. Parcă dă și paginile la carte! Dar iar s-a făcut frig în cameră.
Am încins focul mai tare. După un timp s-a mai încălzit, dar umbra coroanei de arțar parcă creștea tot mai mare, acoperind camera cu forța ei. Nu am zis nimic. Nina era atentă la ce-i spunea Mito.
- Mircea Cel Batran, Nina, a domnit 32 de ani, timp în care s-a îngrijit de poporul lui, a avut relații bune cu celelalte țări din Europa, care erau și ele ținta turcilor, dar mai ales, ca și Ștefan Cel Mare, a fost, și așa a rămas în istorie, un mare luptător. Și ca să …
- Mita, parcă iar e frig.
M-am aplecat și am pus o buturugă pe foc. Când am ridicat ochii, umbra se mișca în ritmul crengilor arțarului. Cred că începuse să bată vântul.
- Una din cele mai renumite, dar și sângeroase bătălii, unde Mircea îi înfrânge pe turci și îl forțează pe Baiazid, conducătorul acestora, să se retragă, este cea cunoscută sub denumirea de Rovine. De fapt nu a existat o localitate cu un asemenea nume, doar că locul era plin de șanturi, numite de străini “rovine”.
- Nina, asta este România, țara lui Mircea Cel Bătrân, voivodul înțelept și luptătorul viteaz și iscusit, datorită căruia locul acesta de luptă - Rovine - a rămas un nume în istoria omenirii, am adăugat eu, în același timp ridicându-mă să mai pun un lemn pe foc.
Când să mă așez, o văd pe Nina arătându-ne cu mâna ei mică o pagină din “ Istoria României”, unde era poza voievodului. Când a vorbit, vocea îi tremura:
- Mita! Mito! Uitați! Umbra! Umbra s-a așezat chiar pe mantaua cusută în fir de aur a lui Mircea Cel Bătrân și pe coroana lui cu cinci vârfuri. Parcă Mircea ar vrea să ne spună ceva…
- Da, Nina, voievodul ne spune că într-adevăr “cubul” rămâne înăuntru granițelor României.
Am aprins lumina în cameră și m-am dus la fereastră. Nina m-a urmat.
- Mita, cred că așa cum arțarul nostru ne străjuiește grădina tot așa și Mircea Cel Bătrân a străjuit granițele de la Dunare. Dar ce face Mito? Încă o carte? Cum se numește?
- Aceata este o carte în care găsim o poezie intitulată “ Umbra lui Mircea la Cozia”, scrisă de …
- Umbra coroanei de arțar! Umbra lui Mircea Cel Bătrân! a repetat Nina, așezându-se gânditoare înapoi pe fotoliu. Și care e primul vers, Mito?
Anii de domnie ai lui Mircea Cel Bătrân: 1386-1395; 1397-1418
|
Adriana Gheorghiu-Brampton ON 10/20/2018 |
Contact: |
|
|
