Subiectiv - De la o fotografie
Se mai păstrează încă în Romănia Ziua Recoltei, că aici ne-am obișnuit să săbătorim Thanks Giving Day cu un curcan rumenit la cuptor.
Sărbătoream pe atunci Ziua Recoltei cu beciurile goale și încercam să ne stârnim apetitul cu brânză și ceapă că felul de bază, jumătate sănătoasă, jumătate fără carne, nu îmbia nici măcar cățelul de sub masă.
Dar iată că acum toamna a dat buzna peste noi cu ploaie și frig, Thanks Giving Day a rămas în urmă ca stația unei gări de provincie la trecerea acceleratului și suntem în plină desfășurare a faimoaselor Veri Indiene.
Fără să fiu adeptul platformei Face Book, am început să omor timpul răsfoind postările acestei piețe clandestine de informații, orori și bârfe vândute pe gratis și de unde fiecare culege ce-i place. Fotografii, video-clips, sfaturi culinare, oferte erotice, propagandă electorală și chiar niste încercări literare, configurează acest bazar public ca un indicator anonim al psihicului social actual.
Și totuși uneori o imagine fotografică poate răscoli simțămintele cele mai adânci prin adevărul enunțat, de multe ori nevinovat sau fără intenție, dar dureros ca atare.
O asemenea fotografie însoțită de un scurt enunț, trebuie s-o relatez aici: Pe fundalul unei căsuțe de la țară, o bătrănică singuratică mângăia o pisică în brațe, spunându-i: ”Ce bine că tu nu m-ai părăsit”
Cât adevăr în cele câteva cuvinte! Se spune că între 2,5 și 3 milioane de tineri sub 35 de ani au plecat în străinătate după 1989. E zguduitor să vezi părinții acestor tineri rămași singuri acasă să păzească gospodăria în care și-au crescut copii cu credința că la bătrânețe vor avea cine să le poarte de grijă, să le ofere sprijin, o mângăiere și puțină căldură sufletească. Dar nu a fost să fie așa.
Plecați de lângă vatra părintească, copii s-au deprins să vorbească limbi străine, și-au insușit indeletniciri noi, au căpătat gusturi diferite, au incropit familii pe unde s-au stabilit și când au dat pe acasă, rar, cu grabă într-o scurtă vacanță însoțiți de copii mofturoși ce plâng că vor acasă, durerea împunge inima acestor părinți ca un pumnal ascuțit. Destinul acestor părinți este destinul unei țări părăsite de elemental vital, tinerețea, vlaga și energia firească a omului tânăr capabil să mute munții din loc. Plecând, au lăsat loc prielnic elementelor bune de nimic să se imbuibe cu lăcomie din agoniseala de generații a unui popor veșnic năpăstuit de străini, veac după veac, și acum, încăput pe mâinile unor fii degenerați ce scot tot ce-a mai rămas la licitație și dat pe nimic. O, unde ești tu Țepeș Doamne!...
Eu nu sunt expert în problemele din România; cu greu mă orientez în acest labirint încâlcit ce pare că nu duce nicăeri. Și chiar de-și fi fost, probabil că m-aș abține să comentez ce se întâmplă acolo, pentru că distanța nu totdeauna înseamnă și clarviziune. Dar nici nu pot privii dezinteresat, cu detașare, drama celor rămași în țară osândiți să adauge zi cu zi o activitate de uzură fizică și spirituală, lipsiți de speranță în mai bine, pentru că după 30 de ani de la detronarea lui Ceaușescu, nimic din ceea ce au nădăjduit, nu s-a întâmplat nici acum.
Anii de dictatură a proletariatului au devastat la complectă anihilare a intelectualității, a celor vârfuri spirituale ce au modelat și influențat conștiința națională prin contribuții remarcabile în politică, artă și cultură, cultivând moștenirea din bătrâni a cinstei, bunului simț și a credinței în Dumnezeu. Patru decenii și jumătate de ideologie comunistă au putut reversa noțiunile de etică, cinste și conștiințiozitate, în delăsare și lipsă de interes. Sloganele, munca neplătită, colectivizarea și socializarea au creat o clasă de parveniți, agenți secreți, turnători și inchizitori ce aveau misiunea să suprime total libertățile fiecăruia în mișcare, comunicare și conștiință. Rezultatele acestei ideologii comuniste se văd în elemente ca acerstea, politicieni interesați numai în promovarea intereselor personale pe spatele populației, sau și mai grav, vânduți onor interese străine ce plătesc sume enorme pentru cultivarea unor ideologii ce le-ar înlesni calea spre obținerea scopurilor lor ascunse: globalizarea și dominarea întregii lumi.
Din păcate acest fenomen a ajuns vizibil tot mai clar chiar și la noi aici în Canada, în mulți din cei cocoțați în posture de răspundere, în parlament și chiar în persoana prim-ministrului Justin Trudeau. Sub pretextul legiferării unor măsuri de ajutorare a clasei de mijloc, a introdus legi noi promovând nu consolidarea economică, efortul de lichidare a datoriilor și reducerea taxelor, ci dinpotrivă, o acerbă cursă de împovărare a populației cu datorii noi, taxe noi înființate, la care se adaugă taxa pe carbon și în final abandonarea controlului hotarelor țării prin admiterea nediscernantă a zeci de mii de imigranți ținuți îndelungat prin hoteluri pe cheltuiala noastră. Dacă această activitate a guvernului nu e aservită altor interese străine intereselor noastre, atunci mi-e greu să înțeleg ce fel de patriotism este promovat de acest govern ales cu credința că ne va ajuta să trăim mai bine, va consolida unitatea națională păstrând valorile noastre religioase și culturale și mai ales va fi un factor activ în lume pentru exprimarea năzuințelor noastre, nu ale altora. Dar nu, Trudeau și cei din jurul lui este interesat să nu piardă statutul de celebritate în lumea așa zis progresistă, un fel de vedetă internațională a cosmopolitismului globaliștilor de prim rang, cum e Obama, pentru care nimic nu e mai important decât să trâmbițeze slogane lipsite de conținut, cu rezonață de dreptate socială.
Și acum învățăcelul din Ottawa, Justin Trudeau, în îngâmfarea lui că poate servi o lecție de conduită lui Trump, și-a găsit maistrul trebuind să capituleze în fața celui cu hățurile în mână ce în final l-a pus la locul ce i se cuvine. Prin asta Canada a pierdut prilejul unui acord beneficial în egală masură pentru amândouă țări, primind doar resturi tratatului bilateral cu Mexico și bine înțeles pierderea multor din avantajele tratatului NAFTA din trecut.
|
David Kimel 10/20/2018 |
Contact: |
|
|
