Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze - Theodor Damian
Cine vrea sa-l cunoasca mai bine pe Teodor Damian si sa se integreze intr-un alt capitol special al literaturii romane contemporane, de legatura si reprezentare permanenta a doua literaturi si vieti culturale din Romania si de aici din Statele Unite ale Americii, trebuie sa citeasca Theodor Damian, Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze, Editura Eikon, Bucuresti, 2016, 176 pp.
Scrisa intr-un ritm alert, usor de citit, povestind in intregime o activitate deosebit de prestigioasa cuprinsa pe parcursul anului 2014, folosind un stil colocvial pe alocuri, Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze este o carte pe care incepi sa o citesti, dar nu o mai poti abandona, ca sa o reiei mai tarziu.
Acest volum este interesant pentru toti cei care ii cunosc personajele enumerate pe tot parcursul, dar, in acelasi timp, el reuseste sa deschida o poarta catre cei mentionati, in sensul in care cititorul ajunge sa afle numele unor scriitori, personalitati sau artisti contemporani, pentru ca apoi sa fie dornic de a le cunoste opera mai indeaproape.
Deci, din acest punct de vedere, Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze are un rol educativ, nu neaparat didacticist.
Pentru ca daca ar fi fost asa, cu siguranta cititorul, indiferent de categoria din care ar face parte (cunoscut al celor mentionati) sau poate chiar el insusi personaj al cartii, sau interesat in a face noi cunostinte, ar abandona-o, inca de la primele pagini; pentru ca trebuie sa recunoastem, desi pare la indemana oricui, nu este usor, nici chiar pentru un scriitor de talia lui Theodor Damian ,,sa cocheteze” in sec al XXI-lea cu acest gen de scriere literara, jurnalul, fie el si newyork-ez, genul acesta nemaifiind la moda.
Revenind la cei mentionati in diverse situatii, scriitorul incita si prin sinceritatea lui dezarmanta cu care descrie s-au prezinta diverse situatii, uneori personale, sau alteori, nu chiar din cele mai placute.
Cu bunatatea sufleteasca si intelegerea de care da dovada in permanenta, Theodor Damian nu dojeneste in astfel de pasaje, ci doar prezinta cele intamplate, asa cum se si cuvine, cu exactitate si impartialitate, asemenea unui vechi cronicar de pe timpuri. Curiozitatea celor descrise sau a celor descrisi in paginile acestei carti se mareste odata cu lectura ei. Iar de aici, intervin firesc unele intrebari: ,,oare chiar asa sunt eu in realitate?”, ,,asa am facut eu?”
Prin Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze Theodor Damian devine oglinda fidela , nedistorsionata a lui insusi, a vietii lui de familie, a noastra, cei care l-am inconjurat pe tot parcusrul anului 2014, un timp descris in carte, o pagina si de istorie a literaturii romane contemporane din tara sau de peste ocean, a unei intregi activitati deosebit de laborioase si vaste, a unor amintiri din trecut de oameni, care l-au format si i-au fost dragi (parinti, profesori, tatal meu,
Pr. Prof. Constantin Sarbu sau mama mea, ,,preoteasa Elena Sarbu, artista, sotia fostului meu professor de muzica de la Seminar; ce legatura minunata, peste ani! Mi-a adus ,,sfinti” – ca e martie – sa gust si eu din ce a facut ea. Inger de femeie!”, p. 57).
Iti multumesc din suflet, draga Doru ca nu i-ai uitat, ca de la atata distanta in timp si spatiu i-ai pomenit de atatea ori in jurnalul tau. Ba mai mult decat atat, ti-ai dorit, ai visat si ai ajuns acolo unde profesorul tau de muzica si tatal meu v-a spus voua, elevilor seminaristi de la Manastirea Neamt, cine a descoperit gama si diapazonul si unde anume in Italia.
Dumnezeu ti-a ajutat ca, intr-o buna zi, sa pasesti acolo impreuna cu familia ta, facand o excursie minunata in aceasta tara deosebita, pe care ai descries-o intr-un mod cu totul aparte.
Vraja emigratiei, insemnari newyorkeze este expresia unui suflet nobil, scrisa de un om ce debordeaza de sentimentul de prietenie si care a format nenumarate caractere, lansand in arta, literatura si viata noi vlastare.
Iar roadele au inceput sa se vada demult si, cu siguranta, vor mai fi inca multa altele pe masura, dupa asteptarile sau intuitiile lui si, de ce nu, si ale noastre.
Scrisul lui Theodor Damian imbratiseaza aici un stil alert, simpatic, plin de voiosie, umor si mai ales de optimism (chiar si atunci cand, pe parcursul cartii in vreo cateva randuri, vorbeste de propria lui moarte, sau alegerea unui loc de veci). Pentru cei care il cunosc, idea marii traceri, in cazul de fata, nici macar nu se pune in discutie, chiar daca autorul o priveste cu detasare si impacare de sine. Pana la urma toate trebuie savarsite, asa cum se cuvine.
Si sunt multe cazurile de auto-analiza: operatii, vizite la medici, probleme de sanatate, sau lucruri banale (curatenie exemplara in casa, examenul de scoala de soferi al lui Andrei, cursuri de dans, fotografie artistica sau cantat la tobe vezi Claudia, petreceri la gratare, cantece acompaniate la chitara gen << ,,Car frumos cu patru boi” (ca si cum ar fi stiut cineva ca acesta este unul din cantecele mele preferate >>, p. 58, cenacluri ,,M. Eminescu”, simpozioane ,,Zilele Lumina Lina”, discutii contradictorii cu participanti la diverse evenimente culturale, excursii, activitatea la colegiul unde preda ca full professor, sarbatorirea ajunului Craciunului cand, dupa ce colindatorii se retrag pe la casele lor, Theodor Damian impreuna cu sotia lui Claudia stau la pom si la icoana, astaptand nasterea Mantuitorului.
Doar tatal Claudiei avea voie sa citeasca Evanghelia Nasterii dintr-o carticica in limba germana: acum, el. amintiri etc.). Despre toate acestea si inca multe altele, autorul vorbeste, incluzandu-se si pe el in permanenta peste tot, fiind omniprezent, efectiv acel punct de pornire al tuturor lucrurilor relatate.
|
Muguras Maria Vnuck 10/12/2018 |
Contact: |
|
|
