Documente despre un mare filantrop: Constantin Poroineanu
Contribuții la biografia lui Constantin Poroineanu (Scrisori și alte documente)
de Ion D.Tîlvănoiu,Vasile Radian și Floriana Tîlvănoiu
Cercetând un bogat fond documentar de la Arhivele Naționale ale României, rămas de la Ilie Constantinescu, director al Liceului „Ioniță Asan” din Caracal, autorii au recompus, din documente, o interesantă biografie a celui care a donat municipiului Caracal terenul pe care se află parcul care azi îi poartă numele, parc emblematic, alături de monumentala clădire a teatrului, pentru fosta reședință a județului Romanați.
Cartea are, pe coperta I, portretul marelui proprietar, un alt portret și un extras din prefață aflându-se pe coperta IV. Alte imagini se află la sfârșiyul volumului, pe întinderea a opt pagini: portrete, facsimile, monumente.
În Precuvânare, scrisă de profesorul de istorie Dumitru Botar, sunt remarcate importanța corespondenței lui Poroineanu cu familia, cu avocații, ca și îndreptățirea cu care acesta merită aprecierea și recunoștința orășenilor.
Scrisorile reproduse evidențiază, în legătură cu figura donatorului, personalități legate de acesta, fie din familie, fie din sfera afacerilor: Sache Poroineanu, Eufrosina Poroineanu, Alecu Constantinescu, Grigore Jianu, Sevastița Romanescu, Mihail Demetrian, N.B.Locusteanu, Grigore Protopopescu ș.a.
Numeroase și binevenite note de subsol explică evenimente și descriu personaje ale epocii. Astfel, cititorul află despre boierul filantrop Constantin Poroineanu că s-a născut la Târgoviște, în anul 1843, ca fiu al unor oameni foarte înstăriți: tatăl, Sache moșier în județul Dâmbovița, și mama, Elena, fiica paharnicului Ștefan Jianu, mare proprietar în județul Romanați. A făcut studiile în țară și în străinătate.La maturitate, a reprezentat județul Romanați în parlament, în zece legislaturi, în Colegiul I, contribuind la inițierea și promulgareaunor legi vizând înființarea spitalelor rurale, legea salinelor, sau legea prin care România ia titlul de regat, iar domnitorul Carol I ia titlul de rege (1881). Constantin Poroineanu a fost un om generos, care i-a sprijinit cu ajutoare bănești și în natură pe cei săraci,pe elevi, a donat gimnaziului local colecții didactice și a instituit un premiu pentru cea mai elaborată hartă a județului. A decedat în anul 1908, deplâns de toți cei care l-au cunosut, fiind decorat cu „Coroana României”, „Steaua României, Ordinul „Leopold al Belgiei” și „Apărător al Independenței Bonaparte”.
Este important să știm că sunt numeroase moșiile din județul Romanați, una dintre ele luând și numele de Poroineni, în zona satelor de pe Oltul de jos Rusăneștii de Sus, Jieni și Plăviceni. Cu ocazia Legii rurale din anul 1864, pe moșia Rusăneștii de Sus, numită și Poroineni, au fost împroprietăriți 39 de locuitori, cu 4 până la 44 de pogoane, după starea socială: fruntași, mijlocași și pălmași. Mai erau proprietăți, ale Jienilor, neamul soției, Elena, la Fălcoiu, Gura Padinii, Grojdibod, Zvorsca, Ostroveni și Leu,iar în Caracal case, pe strada Libertății, pentru care arhivele menționează judecăți, succesiuni, acte de partaj.
Tatăl lui Constantin Poroineanu a fost Sache Poroineanu, moșier, sameș (în județele Romanați, Teleorman, Râmnicu Sărat și Ialomița), secretar de prefectură, judecător (Dâmbovița),administrator al județului (Muscel), la rândul său fiu al polcovnicului Badea Cocoși Poroineanu și al Măriuței din Pietrari, județul Dâmbovița, care i-a adus, ca dotă, o pădure de 440 ha. El a studiat numai în limba neogreacă și a tradus din grecește „Descrierile morale” ale lui Constantin Iconomu, tot o traducere, din franceză, apoi „Istoria slugerului Tudor Vladimirescu” (Zavera) și „Istoria lui George Dantescu”.
Eufrosina, sora lui Constantin Poroineanu, cunoștea franceza, engleza și germana și avea înclinații artistice: literatură, artă și istorie, pianul. A murit la vârsta de 57 de ani și a lăsat, prin testament, bunurile sale fratelui.
La subsolul scrisorilor, paginilor de jurnal și actelor descoperite la Arhivele Naționale ale României sunt prezentate mai multe personalități ale vremii, cu care Constantin poroineanu a venit în contact, a corespondat, sau îi erau rude: Amza Jianu, haiducul Iancu Jianu, Ștefan Cezianu, Ioan N. Guran, Alecu Constantinescu, Gheorghe Chițu, Sevastița Romanescu, fostă Fălcoianu, N.B.Locusteanu, fruntaș liberal în Romanați, participant la Revoluția de la 1848, apoi exilat în Turcia, donator al bibliotecii sale Gimnaziului „Ioniță Asan” din Caracal, Mihai Demetrian, senator și deputat, Mihail Demetrian, prefect de Romanați, în timpul căruia s-a început construirea monumentalei clădiri a „Teatrului Național” din Caracal, C.Prejbeanu, Grigore Jianu, prefect și senator.
Personajele acestei cărți, autori de scrisori sau acte, sunt menționate cu titlurile vremii, fiind oameni cu funcții importante ale statului: polcovnic, serdar, sameș, paharnic, însă și cu denumirile moderne: prefect, director,secretar, administrator, senator, deputat, vocabularul reflectând perioada modernizării spațiului și statului român, renunțarea la arhaisme și adoptarea termenilor internaționali.
Multe dintre scrisorile reproduse reflectă lumea sfârșitului secolului al XIX-lea, lumea moșierilor și a avocaților, în dispute privind proprietățile,chirii, plata arendei, manevre abile și încercări de persuasiune pentru sancționarea nerespectării unor contracte și neînțelegeri, stabilirea moștenirilor, partaje, transferarea terenurilor și caselor etc.
Astfel, într-o scrisoare a lui Grigore Jianu către Constantin Poroineanu, trimisă din străinătate, unde clasa superioară făcea dese voiaje, este menționat un proces pentru moșia Redea, necesitatea unei procuri și faptul că un chiriaș nu și-a plătit datoria de un an și trebuie să fie obligat să o achite (p.65-66).
În alt document, de data aceasta de familie, mama, Elena Poroineanu, deplânge boala fiicei, însă preocuparea pentru bani și avuție răzbate din mai multe secvențe: „să-i dai ei trei galbini ... și dacă n-ai avea parale apoi roag-o a mă împrumuta până oi veni aici”, sau „Să nu cumva să-i spui că sunt bine cu tată-tu, să spui că nu m-am împăcat, căci a scris aici Fiții că a auzit că eu m-am împăcat și am făcut și bal, că atunci pierz ce am a lua de la el”(p.108-109).
Un proces-verbal privește restabilirea hotarului dintre moșiile Fălcoiu, Reșca și Dobrosloveni, un act al Curții de apel revizuirea unei decizii, menționând moșiile menționate și Funicica Călugărească, arie din zona Mănăstirii Hotărani.
O secvență a cărții cuprinde creațiile poetice ale lui Sache Poroineanu tatăl, mai mult jocuri de cuvinte în versuri, cu umor: cuminte – cu minte, sare (mineral) – sare (verb), în același mod cu: ceară, pui, lin, blană, fată, blană, moară, săpun – să pun ș.a. Mai apare o poezie politică și alta pe tema, frecventă în lirica secolului, „fortuna labilis”.Astfel, autorul scrie precum Anton Pann sau Vasile Cârlova.
Imaginile înregistrate la Cuprins ca Anexe prezintă portretele luiȘtefan Jianu, Madame Blarenberg, N.B.Locusteanu, Sache Poroineanu fiul, D.Bildirescu, monumente funerare, între care monumentul familiei Poroineanu din Cimitirul Bellu, busturi, fragmente de scrisori.
Această carte redă publicului evenimente, documente și personaje dintr-o epocă de modernizare a țării, efortul autorilor de a selecționa ceea ce este reprezentativ fiind încununat de o realizare documentară de mare valoare istorică și culturală, nu numai pentru zona Romanaților, dar și pentru alte județe din sudul României.
|
Corneliu Vasile 10/4/2018 |
Contact: |
|
|
