Prin Chapters- Indigo : Gail Honeyman:” Eleanor Oliphant is completely fine”
Acesta este romanul de debut al autoarei, care traieste in Glasgow, Scotia. Critica de specialitate insista sa ne aminteasca ca scriitoarea are peste 40 de ani, si inca odata, acesta este primul ei roman. Ca si cum trebuie sa existe neaparat o anumita varsta la care sa fii deja publicat, ca altfel…Ce se intampla?
Aceasta nuvela este plina de umor si multa tristate, se vrea si thriller, dar si poveste de dragoste. Eleanor are 29 de ani cand o intalnim, si traieste singura, sau mai bine zis cu o planta, pe care o are din copilarie, si pe care a mutat-o cu ea de nenumarate ori. Este legatura ei cu trecutul unei copilarii dureroase, desi dureroasa este putin spus, dupa cum vom afla. Si mai este ceva sau cineva care o leaga de trecut, Mummy, adica mama ei care, ne spune Eleanor traieste intr-o “institutie”, fara sa ne spuna daca este un penitenciar sau un azil de nebuni. Eleanor comunica prin telefon in fiecare zi de miercuri dupa-masa cu Mummy, ca un fel de ritual, pe care il detesta. In restul timpului, Eleanor merge la servici cu autobusul, are o slujba de office, nu prea vorbeste cu nimeni, nu are prieteni, si in fiecare vineri isi cumpara pizza si vodka, si petrece tot weekendul de una singura, isi termina cele 2 sticle de vodka, si Luni o ia de la inceput. Desi lucreaza in aceasta companie de 9 ani, colegii ei o privesc ca pe o ciudatenie, si o barfesc pe la spate.
In cele din urma rutina ei zilnica este intrerupta atunci cand se hotareste sa-si gaseasca un barbat in viata ei, unul care sa fie “aprobat” de Mummy. Din pacate alegerea ei este nerealista, se “indragosteste” de un pop star, mai in varsta, Johny, pe care de fapt nu l-a intalnit in persoana. Are o poveste de dragoste imaginara, crede cu adevarat ca au un viitor impreuna, si ii va lua ceva timp pina cand sa inteleaga cat de nepotrivita este alegerea.
Totodata la office apare un nou coleg, Raymond, descris ca o figura comuna, care se imbraca sleampat, nu foarte curat, si nu neaparat o frumusete de barbat. Raymond o invita sa faca o vizita mamei lui. Aici Eleanor, este uimita de cat de buna, calda si prietenoasa poate fi mama lui Raymond, ceea ce ne face sa ne gandim ca ea nu a fost expusa la o copilarie normala, si nu a cunoscut o viata de familie. Despre tatal ei nu stie mai nimic, Mummy se refera la el ca “donatorul de gameti”. Eleanor si Raymond vor ajuta un pensionar, Sammy, care sufera un accident pe strada sa ajunga la spital, unde se vor duce sa-l viziteze, si in cele din urma se vor impreteni si cu familia lui. Si uite asa, se largeste cercul de prieteni, si Eleanor descopera ca este chiar capabila de prietenie, si poate chiar avea grija de o pisica.
Desi viata ei este foarte frugala, fara cheltuieli in exces, se decide la un moment dat sa mearga la cosmetica, unde episodul de “bikini-waxing” este descris cu amanunte hilare, si in sfarsit isi face si manichiura-pedichiura. Va decide ca are nevoie si de machiaj, si dupa ce este machiata-aranjata, simte ca arata ca o mica maimutica din Madagascar, sau poate ca un racoon nord-american. Oricum machiajul ii acopera cicatricea care ii ocupa o jumatate de fata, si asa o sa aflam in cele din urma cum a dobindit in copilarie cicatricea si care a fost rolul lui Mummy…
Monologul ei interior este plin de farmec si naivitate. Eleanor a crescut in foster-houses, cu parinti adoptivi care nu au reusit sa stabileasca o legatura emotionala cu ea. A avut o scurta “iubire-prietenie” in colegiu, care de fapt a fost o relatie abuziva.
Nuvela are un complot bine definit, si pe masura ce actiunea se deruleaza vom intelege ce ascunde singuratatea lui Eleanor: o copilarie neglijata, o sora moarta, un incendiu devastator, si multa singuratate. S-a spus ca in acest roman, Singuratatea este personajul principal. Eleanor sufera de atacuri de depresie, cand ne spune ea” cand te lupti atit de tare cu propriile tale emotii, devine de netolerat sa fii si martorul altor oameni care incearca sa se lupta si ei cu propriile lor emotii”. Singuratea lui Eleanor este o carapace de protectie.
Mummy este caustica si malefica, dar vom avea o mare surpriza catre final…Eleanor va invata ca trecutul nu trebuie neaparat sa-ti hotarasca viitorul, si ca singuratatea ei este de fapt “curabila”, si se va transforma dintr-o domnisoara-batrina, ciudata si neprietenoasa, care nu cunoaste conventiile sociale, intr-o femeie care accepta relatia cu Raymond, ajunge sa devina un office-manager, si chiar organizeaza masa de Craciun pentru colegii ei.
Si tot catre final, va renunta la Mummy:”Good-bye Mummy, I said. The last word. My voice was firm, measured, certain. I wasn’t sad, I was sure”.
Pentru acest roman, G.H. a primit The Costa First Novel Award, si The British Book Awards Book of the Year. Dar ce conteaza mai mult este ca lectura este atit de captivanta, incat cele 325 de pagini se pot inghiti pe nerasuflate.
|
Dr. Diana Laza /Toronto 10/1/2018 |
Contact: |
|
|
