Nunta Zamfirei
O întâlnire cu prietenii la un grătar pe înserat în grădină, este totdeauna un prilej relaxant de bucurie, și în cele mai multe cazuri, ocazia unor schimbări de idei ce trezește din amorțeală spiritul fixat numai pe probleme cotidiane. La o astfel de întâlnire am participat de curând răspunzând invitației unor prieteni și mărturisesc că cele căteva ore petrecute împreună s-au remarcats ca memorabile atât prin deliciurile oferite de gazde cât și prin calitatea și varietatea discuțiilor avute în jurul mesei. Majoritatea invitaților, oameni cu experiență de viață ce și-au văzut copii mari, unii chiar și nepoții, și-au depănat amintirile, multe cu haz, și diferite întâmplări la care au participat sau au auzit numai de
ele.
Nu știam de exemplu că în satul Coșbuc, fost Hordou, din Bistrița-Năsăud, în 1966 când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea marelui poet, s-a hotărât ca semn de omagiu să se recreeze Nunta Zamfirei așa cum Coșbuc a descris-o în versurile sale. Cu această ocazie, un întreg festival a fost pus la cale, învitații au fost trimise în țară și peste hotare, a fost adus de la Cluj un regizor să pună în scenă festivitatea și actori din sat au fost desemnați pe diferite roluri. În timpul repetiților, o fetiță de 16 ani, Ana Cifor, ce locuia la margine satului, cu un rol minor în alaiul de cemători ce trebuia să conducă mirii la biserică, a fost zărită de regizor, care pe loc a hotărât că numai ea putea interpreta rolul Zamfirei. Fata a refuzat spunând că ea nu are timp de repetiții, dar cu sprijinul primarului din sat a intrat în rol și de atunci toată lumea o cheamă Zamfira, chiar și astăzi. Fermecați de frumusețea acestei fete simple de la țară, oameni de pretutindeni, un profesor universitar din Cluj, și chiar un producător american cazat la un hotel din Bistrița, a apărut cu propuneri de căsătorie și contracte cu Hollywood, dar Ana i-a refuzat simplu:”Cum să-mi las drăguțu aici și să–mi părăsesc satu?” Într-adevăr, alături de casa Anei la marginea satului, Vasile era prietenul ei din copilărie. El n-a putut s-o vadă pe Ana în rolul Zamfirei, făcâdu-și serviciul militar. Dragostea lor a prins viață când s-a întors într-o permisie la înmormântarea fratelui său, mort într-un accident.
Doi ani după festival, Ana și Vasile s-au căsătorit fără mare fast la Căminul Cultural.
”Nunta noastră nu a fost cu călăreți, nu a fost cu tunice, am avut doar ceterași” a spus Ana. De atunci au trecut 47 de ani, au un copil și sunt plini de fericire trăind în sat, fără automobil, noutăți electronice, mașini de de spălat sau alte conforturi ”Rufele le spălăm în curte ca totdeauna și tot acolo mergem la closet” Cea care ar fi putut să devină o mare stea a marilor ecrane, a ales viața simplă de la țară, fără să regrete nici un minut alegerea făcută.
Povestea nu se termină aici: Ziarul ”Mesagerul” din Bistrița–Năsăud, redă întreaga poveste a Festivalului Internațional de Folclor ”Nunta Zamfirei” ce anul acesta a avut cea de-a 23-a ediție. Au participat peste 5000 de artiști din cel puțin 200 de țări și specialiști și spectatori au venit din toate colțurile lumii. Ideea aparține profesorului Dorel Cosma care povestește secvențele creerii acestui festival. După absolvirea facultății, a fost repartizat la o școală rurală din Șieuț, Bistrița, ce i-a oferit primul contact cu viața satului, cu oamenii minunați de acolo, cu femeile cosând cu migală costumele naționale sau zestrea pentru fete, cu muzica și dansurile de la șezătorile din sat și astfel a descoperit frumusețea lor. Cu timpul, împreună cu elevii și părinții lor, organizând expoziții de artă populară, a avut ocazia să lucreze cu maistrul coreaograf Tiberiu Danciu consolidând un ansamblu ce în 1985 a reușit să cucerească Marele Premiu de la Dijon (Franța), ”Colierul de Aur”, performanță rămasă unică în România.
După multe întâlniri internaționale a început să năzuiască crearea unui festival internațional de folclor la Bistrița, dar acest lucru nu a fost cu putință înainte de 1989. Abia în 1991, trecând peste numeroasele obstacole și lipsă de resurse, a reușit să organizeze primul festval cu participare internațională. Fiind întrebat de ce l-a numit ”Nunta Zamfirei”, Dorel Cosma a răspuns: ”Ce alt moment mai plăcut în viața omului poate să întrunească acete elemente? Desigur, doar nunta. Și așa am început s-o pețim pe Zamfira la nivel internațional. Festivalul nu are nicii o legătură cu Hordoul marelui Coșbuc, născut în județul nostru. Am preluat doar titlul marelui poem coșbucian și tematica nunții”
La prima ediție, cu toate pregătirile făcute, așteptau înfrigurați să vadă cine din toate tările invitate vor venii să participe la festival. Mulți pronosticau un complect dezastru. Tărziu după prânz apare primul autocar. Erau Bulgarii. Mai târziu puțin, vine formația ”Palace” din Grecia. La scurte intervale vine Turcia și Franța. Festivalul putea să înceapă.
Anul acesta a vut loc între 25-31 iulie cel de-a 23-a ediție a festivalului pe scena din fața Palatului Culturii cu participarea a opt țări. ”Ar fi putut fi mai multe ediții, ne-am fi bucurat de o cifră mai rotundă, dar au fost niște ani în care politica s-a amestecat grosolan în toată acestă poveste, a intrat cu bocancii în acest festival, așa că am intervenit la Uniunea Mondială de Folclor și am stopat derularea acestui eveniment” Pe Utube pot fi vizionate multe apecte ale acestui remarcabil festival făcând un Google search sub noțiunea ”Nunta Zamfirei 2018” E un prilej să ne descrețim frunțile dănd imbold bucuriei că în țara noastră de baștine au loc și lucruri nespus de frumoase.
Sigur că au fost și alte subiecte în discuție la masa din grădină, pentru că altfel nu am fi stat până aproape de miezul nopții ghemuiți pe scaunele de care nu ne puteam deslipi, înconjurați de candelele aprinse să înlăture țânțarii. Dar povestea ”Nunții Zamfirei” e cea ce a impresionat mai adânc.
|
David Kimel / Toronto 9/20/2018 |
Contact: |
|
|
