Crucea înseamnă curaj, răbdare și dragoste
Într-o după-amiază, în timp ce-l așteptam pe soțul meu să vină de la o întalnire de afaceri, povestește o femeie, m-am hotărât să intru într-un muzeu de artă. Abia așteptam să mă desfăt în liniște cu frumusețile și capodoperele din muzeu. Doi tineri, ce contemplau la rândul lor picturile, vorbeau neîntrerupt între ei. I-am urmărit o clipă și am văzut că ea era cea care vorbea tot timpul. Trebuie să mărturisesc faptul că m-a impresionat răbdarea de care dădea dovadă soțul, față de șuvoiul nesfârșit de cuvinte pe care soția îl revărsa asupra lui.
Deranjată de zgomotul pe care îl făceau, am plecat mai departe.
Plimbându-mă pe holurile muzeului, i-am mai întâlnit de câteva ori pe cei doi tineri zgomotoși. De fiecare dată când auzeam cascada de cuvinte, plecam rapid mai departe.
Stăteam în fața magazinului de suveniruri din incinta muzeului, când i-am văzut pe cei doi tineri apropiindu-se de ieșire. Înainte de a pleca, bărbatul scoase din buzunar, un obiect alb.
Acesta s-a transformat într-un baston lung, cu ajutorul căruia el s-a dus la garderobă, pentru a lua haina soției.
-Este un om curajos, spuse funcționara de la garderobă, surprinzându-mi privirea....
Mulți dintre noi ar renunța la viață dacă ar orbi la o vârstă atât de fragedă.
În timpul perioadei de recuperare, el a jurat că va duce în continuare viața pe care a dus-o înainte de accident. Așa că el și soția lui, continuă să vină la muzeu, ori de câte ori organizăm expoziții de picturi.
-Dar care este rostul venirii lui aici? am întrebat eu. Nu vede nimic.
-Nu vede?! Dar vă înșelați. Vede totul. Mai mult chiar decât vedem noi, spuse funcționara. Soția lui, îi descrie fiecare pictură în parte, pentru ca el să o poată vedea cu ochii minții.
În ziua aceea, am învățat o lecție despre răbdare, curaj și dragoste. Am văzut cum o tânără soție, îi descrie cu multă răbdare soțului ei nevăzător, fiecare tablou în parte, dar am văzut și curajul soțului ei, care nu se lăsa doborât de nenorocire și continua să-și trăiască viața ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Și am mai văzut o dragoste nețărmurită, pe care acești tineri o degajau prin toată ființa lor.
Ca să îţi duci Crucea cu credinţă trebuie să ai curaj să accepţi orice îţi pregăteşte viaţa şi bune şi rele, să nu te dai bătut la orice necaz şi încercare.
Pe acest drum poţi să ai mai mulţi sau mai puţin semeni alături de tine, poţi să fii ajutat de aceştia să îţi fie viaţa mai uşoară, să fii ajutat din când în când să îţi duci crucea care ţi se pare foarte grea uneori, poţi fi purtat în braţe de Bunul Dumnezeu. T
rebuie să ai curaj, trebuie să fii demn, să mergi mai departe până ajungi la ,,ţinta alergării”.
|
Părintele Gheorghe Nicolae Șincan 9/14/2018 |
Contact: |
|
|
