Colțul spiritual - Sărut mâna maica mea
Un părinte învățat și rugător al Bisericii noastre spunea că, niciodată, în spațiul românesc, n-a auzit spunându-se „sărut fruntea, mama mea” sau „sărut obrazul, mama mea”, ci noi, românii, am spus întotdeauna „sărut mâna, maica mea”.
Cele de mai sus mi-au venit în minte ascultând o melodie tulburătoare, ale cărei versuri sunt dedicate scumpelor noastre mame:„Mama mea, icoană sfântă,/Sărut mâna ta muncită./Și fața arsă de soare/Pe care-o curs lăcrămioare.”
Să vă spun și o poveste frumoasă, pe care am descoperit-o recent, o poveste emoționantă, o poveste tulburătoare pe care atunci când am aflat-o, am crezut de cuviință că ar trebui să o auziți și dumneavoastră
”În timpul Primului Război Mondial, un tânăr a fost grav rănit pe front și a venit la un spital. Era bandajat la față, nu vedea nimic, și mama lui, care a auzit că este rănit, a venit, biata țărancă, să-i aducă merinde, de acasă.
Ajunsă la poarta spitalului, s-a interesat dacă este acolo fiul ei și apoi s-a dus la doctor să-l întrebe cum este și să-i spună că ar vrea să-l vadă. I-a spus medicul:
-Este destul de grav lovit de obuze, la cap, este bandajat și la ochi și nu te va vedea. De aceea te îndemn să nu te duci la el, să nu-i creezi o stare de emoție mai puternică și care nu i-ar face bine!
Și i-a răspuns biata țărancă:
-Domnule doctor, am venit atâția kilometri pe jos, lăsați-mă să-mi văd fiul și vă promit că n-am să-l întreb nimic. Numai să-l văd!
După insistențe, a lăsat-o. S-a dus la patul fiului său rănit și și-a pus mâna ei bătătorită și crăpată de muncă, pe capul lui, și el fără s-o vadă, a spus: ”Asta-i mâna maicii mele!”.
Sărutați mâinile mamelor voastre până mai sunt în viață și când n-or mai fi, sărutați-le, din când în când, crucea de la mormânt!
|
Părintele Nicolae Gheorghe Șincan 9/1/2018 |
Contact: |
|
|
