Patria mea- Limba Română
Nicăieri nu există
o patrie mai frumoasă, mai bună
decât cea în care trăiesc –
limba română
aici prundul pe care păşesc
frunzele ce străjuiesc
răsăritul de soare, de lună
de oriunde aş fi
mă strigă în limba română
nicăieri cerul nu e mai senin, mai albastru
cum e în rostirea vorbelor ei
aureolate de astru
de care mă sprijin în zbor
şi chiar de-aş umbla prin văile morţii
nu mă tem, nici în furtună
dacă de mână cu ea merg –
limba română
nicăieri n-ai să întâlneşti izvoare
cu ape ce dau tinereţe, vigoare
şi viaţă fără de moarte
decât în patria mea, pe chip cu marama
de borangic a Maicii Izvoditoare
unde din când în când câte un înger coboară
şi printre noi rămâne
fermecat de dulceaţa
limbii române
nicăieri nu sunt creste mai limpezi
purtând coroană diamantină
de stirpe rară decât aici
unde se nasc bărbaţi înveşmântaţi în zale de foc
şi cuşmă de piatră
bărbaţii eroi
de care şi zeii se tem uneori
nicăieri lanurile nu sunt mai ample
harpe mătăsoase sub vânt
mângâiate de palmele celor ce sunt
de visele celor ce vor veni
stropite cu maci şi nemuritoare
cu aurul spicelor împletit în cununi
purtate de fete fecioare, la sărbătoare în chiot
când le răspund detunând
de dincolo de milenii
brazii până la stele, păsările măiestre
munţii mari ciocnindu-se
precum cupele împlute cu vinul
ca sângele vitejilor ce sună din corn
pe vârfuri cu dor
decât aici, în patria mea străbună
bucurându-se în limba română
nicăieri nopţile de vară
nu sunt mai pline de vrajă
cu zâne despletindu-şi în iarbă
părul cu scoici şi perle, şerpi de smarald
sub aripile păsărilor de pradă
decât aici unde zimbrii şi inorogi şi
cerbii cu nestemată în frunte
vin să se adape
din jertfa pădurii pe înserate
nicăieri codrii de aramă
nu sună mai grav, mai sonor
sub pasul prinţului vânător
urmărind un mistreţ cu colţi de argint
ori un vultur cu inima cruciată
printre cei ce se rotesc
după doina de jale a ciobanului cu turma în vale
decât aici
unde legenda e sângele din venele
graiului românesc
daţi-mi să beau
să cânt şi să joc
după datina din popor
căci dacă va fi să mor
mă vor îngropa sub un pom umbros
lângă un fluier de os
şi mă voi face şi eu ţărână
sporind ogorul, câmpia, moşia patriei mele –
limba română.
|
Victoria Milescu 9/1/2018 |
Contact: |
|
|
