Precizări privind dreptul la azil în Canada
Potrivit datelor publicate de Emploi et Immigration Canada - Statistiques sur l’immigration, în 1990 un număr de 1.016 de cetăţeni români au cerut refugiu în Canada, România clasându-se pe locul 10. La acea vreme, Polonia se situa pe primul loc, cu 11.902 de cereri de azil.
De atunci şi până în 2018, Romania nu s-a aflat niciodată printre primele zece ţări generatoare de azilanţi. Anul acesta însă, potrivit IRCC (Immigration Réfugié et Citoyenneté Canada), numărul cererilor de azil înregistrate până în luna mai inclusiv se ridică la 955, dintre care 550 numai în Quebec. Această cifră situează Romania pe locul şapte într-un clasament dominat de Nigeria, de unde au provenit 5.720 astfel de cereri.
Dreptul la azil în Canada NU este un drept absolut
Semnatară a Convenţiei de la Geneva din 1951 şi a Protocolului din 1967, Canada reglementează protecţia internaţională a refugiaţilor, respectiv dreptul de azil, în Legea privind imigraţia şi protecţia refugiaţilor (L.C. 2001, ch. 27 cu modificările ulterioare).
Odată ce o cerere de azil este formulată, autorităţile în domeniu trebuie să stabilească dacă aceasta este admisibilă. Admisibilitatea nu este determinată de ţara de cetăţenie a azilantului. Teoretic, cetăţenii oricărei ţări, precum şi apatrizii, pot cere azil în Canada. Totuşi, anumite persoane nu o pot face:
■ Cele care au interdicţie pe teritoriul Canadei pentru motiv de securitate sau pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului sau internaţionale, criminalitate gravă sau criminalitate organizată;
■ Persoanele cărora li s-a acordat deja azilul în Canada sau în altă ţară sau cele cărora li s-au refuzat cereri anterioare de azil;
■ Persoanele care au renunţat la una sau mai multe cereri anterioare de azil;
■ Persoanele cele care sosesc în Canada din ţări stabilite de regulamentul de imigratie, altele decât ţara de naţionalitate (cetăţenie) – Este vorba de SUA numai in punctele de frontiera şi cele cu care Canada detine Safe Third Country Agreement.
Ce înseamnă mare criminalitate sau criminalitate gravă? Este vorba de o categorie de infracţiuni pentru care legea canadiană prevede o pedeapsă maximă de cel puţin zece ani, indiferent de locul unde a fost săvârşită. Spre exemplu, în legea canadiană, furtul a unui obiect a cărui valoare nu depăşeşte 5.000$ CAD este sancţionat cu o pedeapsă maximală de doi ani. Însă dacă valoarea bunului sustras depăşeşte această valoare, pedeapsa maximală este închisoarea de maxim zece ani, ceea ce face ca infracţiunea să intre în categoria de mare criminalitate sau criminalitate gravă, persoana ce a comis-o neputând fi admisibilă pentru a primi azil în Canada.
Pentru infracţiunile săvârşite în afara Canadei, Secţia de imigraţie va analiza echivalenţa infracţiunilor efectuate pe teritoriu străin cu prevederile canadiene pentru aceleaşi fapte.
Detenţia preventivă de către Agenţia Canadiana de Servicii Frontaliere (ASFC)
Agenţii ASFC pot să dispună punerea în detenţie preventivă a unei persoane care cere azil dacă au motive să bănuiască că aceasta reprezintă un pericol pentru securitatea publică (terorism, infractiuni grave, infractiuni care implica violenta etc) sau că nu se va prezenta la control sau la anchetele ulterioare. De asemenea, agenţii ASFC pot dispune detenţia preventivă a unor persoane a căror identitate nu poate fi stabilită. Subliniem că sarcina probei privind identitatea aparţine persoanelor, nu Agenţiei Canadiene de Servicii Frontaliere.
Există termene la care un comisar (judecător de imigraţie) trebuie să verifice legalitatea detenţiei, respectiv 48 de ore, 7 zile şi 30 de zile de la reţinerea persoanei. În principiu, la aceste date, potrivit legii, punerea în libertate este regula iar menţinerea detenţiei reprezintă excepţia. Totuşi, persoana nu va fi eliberată dacă:
■ Ea reprezintă un pericol pentru securitatea publică;
■ Există suspiciunea că nu se va prezenta la control, la anchetă sau la datele fixate pentru plecarea din Canada;
■ Ministrul anchetează dacă respectiva persoană are interdicţie pe teritoriul canadian pentru motive de securitate, mare criminalitate, criminalitate organizată sau încălcări ale drepturilor umane sau internaţionale;
■ Identitatea sa nu a putut fi stabilită.
Comisia de imigraţie poate să analizeze şi alternative la detenţie. Atunci când decide eliberarea persoanei, Secţia de imigraţie poate impune condiţiile pe care le consideră necesare, inclusiv o garanţie de executare.
De obicei, un garant este o persoană care este cetăţean canadian sau rezident permanent, fără antecedente penale, având un venit sau o proprietate, şi care cunoaşte bine persoana deţinută. Garantul trebuie să aibă credibilitate şi influenţă asupra persoanei pe care o garantează pentru ca aceasta să respecte condiţiile sau ordinele impuse de Imigraţie. Garantul poate să depună o garanţie a cărei valoare monetară este stabilită de către comisar. El va pierde aceasta sumă daca persoana nu respectă condiţiile.
În privinţa minorilor, dispoziţiile sunt restrictive iar detenţia este prevăzută numai ca ultim recurs.
România, pe Lista Ţărilor de Origine Desemnate (Designated Countries of Origin)
Începând cu 10 octombrie 2014, autorităţile de la Ottawa au decis includerea României pe Lista Ţărilor de Origine Desemnate – Designated Countries of Origin (DCO). Această listă conţine statele pe care Canada le consideră că respectă drepturile omului, asigură protecţie cetăţenilor lor şi nu generează, în mod normal, fluxuri de refugiaţi.
Scopul acestei politici este de a descuraja abuzurile privind sistemul canadian de protecţie a refugiaţilor de către persoane care provin din ţări considerate sigure din perspectiva respectării drepturilor omului.
Cum am menţionat anterior, ţara de origine a unei persoane nu determină admisibilitatea cererii sale de azil, dar nici respingerea ei. Cu alte cuvinte, o solicitare din partea unui cetăţean provenind dintr-o ţară de origine desemnată nu este automat respinsă. Totuşi, o astfel de cerere de azil, odată admisă, este procesată mai repede, astfel încât cei care au o nevoie reală de protecţie din partea Canadei o pot obţine rapid, iar cei care prezintă cereri nefondate sunt la fel de rapid expulzaţi.
Totusi, la ora actuala sistemul canadian de tratare a cererilor de azil este suprasolicitat iar autoritatile federale fac eforturi pentru a solutiona vechile cereri si punerea pe rol a celor curente.
Permisul de lucru pentru un azilant care provine dintr-o tara desemnata (DCO) se emite la cerere numai in 6 luni de la primirea cererii de azil.
Reamintim că ministerul Imigraţiei a introdus sistemul DCO la sfârşitul anului 2012, în urma unui val de cereri de azil din ţări considerate sigure. În prezent, această listă numără 42 de state.
Avocatul Şerban Tismănariu este membru al baroului din Montreal, Qc.Canada iar biroul sau este specializat în dreptul matrimonial (divorţuri), imigraţiei, comercial, civil şi al muncii, şi poate asigura reprezentare la litigii în România şi la CEDO. Experienţa sa este vastă, de peste două decenii, cu rezolvarea unor cazuri dificile, ce au făcut jurisprudenţă la Curtea Federală şi Curtea Superioară a Canadei.
|
Şerban Tismănariu 8/22/2018 |
Contact: |
|
|
